sâmbătă, iunie 19, 2010

Interviu Smog


Cu toate că se întâlnesc doar de câteva ori la sfârşitul săptămânii pentru a repeta, aceşti băieţi, prin profesionalismul, ambiţia şi dorinţa lor, au reuşit să iasă „din carapace” pentru a se putea face afirmaţi. Ce vor face băieţii în continuare şi ce ne pregătesc anul acesta? Aflaţi din cele ce urmează...

1. Salut, Arny. Aveţi deja 5 ani de când aţi început să activaţi ca un întreg. Ce schimbări majore au fost produse din acel moment în vieţile voastre şi cum vă simţiţi acum după atâta timp?

R: Pe când eram tineri era foarte frumos, atât doar că ne lipsea experienţa. În tot acest timp am mai învăţat câte ceva nou (în sensul pozitiv), am dobândit mai multă încredere în ceea ce facem. Schimbări majore nu s-au produs. Practic, suntem aceiaşi oameni care am fost şi atunci, dar cu mult mai maturi.

2. Care este începutul Smog? Care a fost primul concert şi cum a decurs?

R: Începutul Smog a fost în anul 2004 atunci când Sirgher Lorant, chitaristul nostru, împreună cu Chis Norbert, toboşarul, s-au gândit să reproducă nişte melodii. În 2005 ni s-a alăturat Adi Bologa la bass, urmând să plece mai târziu din trupă, cooptându-l, în schimb, pe Tommy în 2009. Primul vocal a fost Horaţiu, care a stat timp de 2 ani, apoi i-am luat locul în 2006. Lansarea oficială a fost însă în 2005 când am cântat la „Miss Liceu Aurel Popp” câteva cover-uri. Apoi în următorii ani am avut numeroase concerte şi festivale prin care am reuşit să ne afirmăm. De exemplu la Casa de Cultură G.M. Zamfirescu, la Christmas Fest, Samfest Rock, Zilele Sătmanului, Death Fest V, East-West Fest, precum şi în unele oraşe din ţară: Satu Mare, Cluj, Bistriţa Năsăud, Seini, Baia Mare, Oradea... Suntem, de asemenea, mândri că am concertat cu nume cunoscute din scena rockului românesc precum: Trooper, Altar, Truda, Bucovina, Luna Amară, Krepuskul, dar şi din afară: Lake of Tears, Crematory, Cadaveres, Kalapcs etc.

3. Descrie-ne în câteva cuvinte activitatea voastră în trupă, la repetiţii/concerte...

R: Păi, cum să fie? La repetiţii niciodată nu ne-am prostit, iar în timpul concertelor dăm tot ce avem mai bun din noi şi, desigur, nu în ultimul rând, ne distrăm foarte mult. Altceva mai mult nu am ce să adaug.

4. Eşti implicat în două proiecte. Primul, Smog, iar celălalt, Echoes From The Deep. Cum te împarţi între ele aşa încât să ai timp de familie, prieteni etc.?

R: Faza este următoarea... cu Echoes From The Deep nu am lucrat, din păcate, de ceva vreme, din cauză că nu mai avem chitarist şi toboşar. Cu Smog, numai vinerea, sâmbăta şi duminica lucrăm, dar nu întotdeauna. Pe lângă toate acestea, de familie şi prieteni avem tot timpul din lume.

5. Din câte ştiu, tu cânţi la vioară de câţiva ani buni, iar chitara o zdrăngăni de parcă ai fi „profi”. Care este secretul tău? Cine ţi-a stat în spate de ai urmat această cale?

R: Aşadar, bine ştii. Din clasa întâi fac vioară, iar în a cincea m-am apucat şi de pian ca instrument secundar. La chitară am început să cânt din hobby pentru că m-a atras şi mi-a plăcut, iar după un timp m-am apucat de tobe şi să cânt cu vocea. Părinţii mei m-au ajutat foarte mult, chiar şi acum. Ei au stat mereu lângă mine când am avut nevoie de ceva.

6. Cum te simţi în postura de lead vocalist al unei trupe?

R: În primul rând, ceea ce fac îmi place foarte mult. Încă de când eram mic visam să am o trupă şi să cânt la voce. Nu pot să spun că mă pricep foarte bine deoarece sunt oameni cu mult mai buni decât mine, dar asta mă face să lucrez tot mai mult pentru a ajunge la nivelul lor.

7. Ce preferinţe aveţi la capitolul muzică, ce anume vă inspiră?

R: Am vrut să ne facem auziţi printr-o muzică dură, apăsată, care să ne caracterizeze într-un fel sau altul. Coverurile le-am făcut după trupele noastre preferate precum: Sepultura, Slipknot, Pantera etc., care sunt, desigur, şi cele care ne-au influenţat de-a lungul carierei noastre.

8. Ce părere aveţi despre noile trupe de rock care apar în România?

R: Sunt foarte multe trupe underground în România care sunt foarte bune, dar, din păcate, aici nu vom ajunge nicăieri. Nu avem posibilităţi. În România cu acest gen de muzică este greu de ţintit în sus.

9. La ce ne putem aştepta în viitor din partea SmoG (asta numai în cazul în care nu este ceva secret)?

R: Fanii se pot aştepta în 2010 la două albume semnate SmoG. Primul, dacă totul merge ca la carte, va apărea în August sub numele „Totul sau Nimic”, dar până atunci avem şi câteva festivale şi concerte la care vă aşteptăm, spre exemplu în Cluj Napoca, Carei, Satu Mare şi chiar în Ungaria. Dacă va merge şi de această dată bine, următorul album este programat spre a ieşi undeva prin Decembrie.

Articol realizat de către:

Alexandra C.


duminică, iunie 13, 2010

Long time no post

It's been such a long hot day.
Un inceput mai dragut nici ca nu se putea :]
In primul rand, long time no posting here, motivul principal: lipsa de time si... lenea. Si nu prea am mai avut idei de posting (nu ca asta ar fi geniala).
Ce am facut eu in tot acest timp :-? Nervi, crize, betii, iar nervi, iar crize si tot asa. De ce? Pai sa o luam de la inceput.
Sfarsit de scoala... sfarsit de a 11a... Gojdu... the best fucked up school from Oradea (it's really the no. 1 school from whole Bihor)... Hmm :-? Daca ar fi sa ma gandesc mai bine au chiar si o legatura. (Luati acest post la modul sarcastic, cinic). Sa zicem ca mi-am dat si eu silinta odata in viata pentru a avea o medie mai mare ca in primul semestru (nu ca nu ar fi fost destul de mare). Si dupa cum ziceam, da, chiar mi-am batut capul cu corectarea mediilor... si, nementionand materia, nu am primit un amarat de 9 pe un proiect la fel de amarat, ci 8, astfel iesindu-mi 6 (singura medie sub 9), ceea ce m-a lovit direct in inima. Si normal ca nu mi se pare corect, cand eu, fata de alti colegi dragi, pe langa ca am pus de la mine si din n-spe mii de carti si de pe net, pot zice ca am lucrat si mi-am dat interesul fiindca era o tema chiar interesanta si captivanta. Dar nu, a trebuit sa imi dea 8 ca sa imi f#&$ toata media. Unde e dreptatea? Pardon, in Romania asa ceva nu mai exista (n-am de gand sa ma apuc cu politicianismele mele acum, in alt post, da).
Bun, dupa "peripetia" asta .. ce sa zic... de nervi era sa-mi rup gatul pe scari la scoala, am dat intr'o tipa care urca scarile, neintentionat, am dat cu pumnii in copacul din fata scarii si am bagat in mine bere cat pentru 10. Ca apoi urmatoarea zi, spre sfarsit, sa aflu ca aceasta medie de 6 sa nu imi schimbe in rau media generala care a ramas exact aceeasi ca si pe primul semestru.
In tot acest timp... din cauza stresului am uitat ca pe 30 Mai a fost aniversarea a o luna de cand suntem, eu cu Tommy, impreuna and tot in aceeasi zi a fost si ziua lui de nastere (acolo am mers). Anyway, Happy One Month Together Sweetheart. Well, they are almost 2 months now.
Well... getting over that period.. and focusing on present... Today was my darling's graduation ceremony at faculty. A fost grozav, desi caldura a fost insuportabila inca de dimineata. Multa, multa lume prezenta si desigur multa rockerime. Macar in biserica a fost mai racoros :)) Am facut multe, multe poze si o sa postez o parte din ele cand le voi primi, but today he couldn't send them to me, he was so so tired. I was tired too. Everyone was... Dupa aceea, am mers cu el si cu Bella (his big sister), la o bere :)) I so needed that :P Iar apoi de la 3 la 5 dans si sa ma interesez de sala pentru majorat. Avand in vedere ca de dimineata am fost pe ditamai tocurile, intr-un final am ajuns acasa rupta si schiopatanda.

So this was my first post since 28th of April. With the whole story happened since then. Sorry that I talked half English, half Romanian, it's the late hour causing me problems thinking properly in Romanian. Well, I'm gonna send you a big big kiss and hugs. Hope I'll post soon something more interesting than this.

miercuri, aprilie 28, 2010

Spovedeste-te si mori!



Sunt vicar în una din parohiile mari din Nantes... Într-o seară, în cursul lunii trecute, eram zdrobit de oboseală... Pe la miezul nopţii, tocmai când îmi terminasem rugăciunea, la uşa presbiteriului a răsunat soneria cu o violenţă care m-a făcut să tresar. Am auzit-o pe servitoare deschizând fereastra să vadă cine vine la ora aceea. Neîndoindu-mă că a venit cineva pentru un bolnav, am coborât eu însumi să deschid.
În prag, o femeie de vreo patruzeci de ani şi-a împreunat mâinile văzându-mă:
- Domnule abate, veniţi repede, e vorba de un tânăr care o să moară.
- Doamnă, o să mă duc mâine, înainte de slujba de la ora şase.
- O să fie prea târziu! Vă implor, domnule abate, nu mai întârziaţi...
- Bine, scrieţi-mi în agendă strada, numărul şi etajul.
A intrat în hol şi am văzut-o în plină lumină, avea un chip îndurerat. A scris: strada Descartes 37, etajul al doilea.
- Contaţi pe mine, doamnă, voi fi acolo în douăzeci de minute.
Femeia mi-a spus în şoaptă:
- Dumnezeu să-şi aducă aminte de bunătatea dumneavoastră, fiindcă sunteţi foarte ostenit, şi să vă ocrotească la ceas de primejdie! Apoi s-a făcut nevăzută în noapte.

Mi-am luat pardesiul, sfântul mir trebuincios şi am plecat pe străzile pustii şi întunecate. O patrulă a aţintit asupră-mi lumina unei lanterne, i-am arătat permisul de trecere permanent şi mi-am urmat drumul grăbind pasul... Am găsit, nu prea lesne, numărul 37 de pe strada Descartes: un bloc mare, cu cinci etaje, cu ferestre bine camuflate. Dintr-un apartament se auzea un zgomot înăbuşit de radio. Uşa de la intrare, din fericire nu era încuiată.
Am urcat scara la lumina lanternei mele şi, ajuns la etajul al doilea, am sunat hotărât, ca un om aşteptat. Un zgomot de paşi, apoi al unui comutator, o dâră de lumină, scârţâitul unui zăvor de siguranţă şi uşa s-a deschis. Un tânăr de douăzeci de ani mă priveşte cu o mirare respectuoasă.
- Vin, îi spun, pentru un bolnav în primejdie de moarte. Aici este?
- Nu, domnule abate, e o greşeală. Aici e într-adevăr strada Descartes, numărul 37, etajul al doilea. E şi un tânăr aici, eu sunt (zâmbeşte), dar nu sunt deloc pe moarte. E, desigur, o greşeală, femeia a vrut să scrie „Despartes”. Dar intraţi, vă rog, câteva clipe. Sunteţi îngheţat, vă pregătesc un grog... Ascultam, a continuat el, muzică ungurească, retransmisă de la Viena. A închis brusc aparatul.

- Domnule abate, de doi ani vreau să vorbesc cu dumneavoastră, să-mi deschid sufletul. Nu îndrăzneam să vă caut. Vizita asta întâmplătoare e cu adevărat providenţială. Sunt un fiu rătăcitor. Stând lângă mine pe divan, mi-a povestit întreaga viaţă. Plecând, l-am lăsat împăcat cu Dumnezeu. M-am grăbit să ajung în strada Despartes, gândindu-mă la vizita extraordinară pe care o făcusem... La toate clopotniţele din oraş bătea ora unu şi un sfert. Deodată, sirenele au mugit lugubru: alarmă de noapte. Am grăbit pasul. Pe strada Despartes, numărul 37 nu exista, strada se oprea la numărul 16. Nu mai înţelegeam nimic. Dar n-am mai avut răgaz de comentarii: primele bombe cădeau în partea de nord a oraşului, iar zgomotul infernal se apropia: abia am mai avut timp să mă adăpostesc în prima pivniţă întâlnită. Am trăit trei sferturi de oră de adevărată groază.
Când am ieşit, acoperişurile oraşului erau luminate. Se vedeau cel puţin două sute de focare de incendiu. Peste tot, faţade spintecate parcă de cuţit, blocuri prăbuşite în mijlocul şoselei, nori de fum, de praf, ţipete de disperare nebună. M-am dus la postul de prim-ajutor cel mai apropiat. Acolo, mai multe sute de morţi şi de răniţi erau aşezaţi în curte. Veneau întruna alţii: femei, copii în cea mai mare parte. Pe front nu văzusem măcel la fel de cumplit ca acesta... Mergeam de la unul la altul dând iertarea păcatelor sau miruind în grabă frunţile fără viaţă.

Deodată, a trebuit să mă sprijin de zid, trebuie să fi fost livid.
- Ce s-a întâmplat, domnule abate? M-a întrebat unul dintre doctori. E poate vreo rudă a dumneavoastră?
- Nu, un enoriaş!
Tocmai lovisem cu piciorul cadavrul tânărului de pe strada Descartes numărul 37. Abia cu o oră în urmă îl lăsasem plin de viaţă, foarte bucuros că i se iertaseră păcatele. Şi îmi aduceam aminte de cuvintele lui: „E o greşeală domnule abate, nu e nimeni pe moarte aici, sunt sănătos”. Şi râdea! Era în pragul veşniciei şi nu ştia. Bunătatea lui Dumnezeu îi lăsase timp să se spovedească înainte de alarmă. I-am luat portvizitul; avea în el actul de identitate: „R.N., douăzeci şi unu de ani”, bonuri de alimente, o scrisoare îngălbenită şi fotografii; una dintre ele înfăţişa o femeie de patruzeci de ani. Am tresărit. Era, fără îndoială, portretul celei care venise să mă roage să merg în strada Descartes, la numărul 37 să văd un tânăr în primejdie de moarte. Pe spatele fotografiei am citit doar cuvântul acesta: „Mama”. Altă fotografie o înfăţişa pe patul morţii, cu mâinile îmbrăţişate pe piept ţinând rozariul şi avea înscrise datele acestea: 7 mai 1898 – 8 aprilie 1939.
Am privit scrisoarea îngălbenită... Scrisul semăna cu cel al necunoscutei ce notase adresa în agenda mea, în presbiteriu.

Fragment din lucrarea „Morţii ne vorbesc” de Francois Brune

luni, aprilie 26, 2010

Lacuna Coil - Spellbound (Melodia Saptamanii 26.04.2010)



Burning here
In my room
Feeling that
The walls are moving closer
Silently, the dark takes me
Leads me to
The ending of another day
I'm haunted


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Velvet drapes
Glowing candles
Silent whispers
Of words inside of my head
The nighttime comes
It waits for me
Leads me to
The ending of another day
I'm haunted


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Break the spell.


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Everywhere I go, I am spellbound.
Everywhere I go, I am spellbound.
Everywhere I go, I am spellbound.
I will break the spell you put on me.

miercuri, aprilie 21, 2010

Trail of broken hearts

Here we are, far beyond the distant sky
I've seen all the world and how the story will be over
Through the snow and tainted mountains we have climbed
Now we have found the light that guides us over
Through the falling rain we've traveled far and wide
And through the blackest darkness, stars above shining bright

Through the sun and winter rain will fall
All our lives we all were waiting for a sign to call
We're walking hand in hand in dreams of endless time
How do we know when we will leave this life behind?

Stare at life through eyes of mine
The hate, the fear and the pain
There's a feeling held deep inside
When life you live is in vain

Fly away down the lonely roads of yesterday
We close our eyes to see the light of brighter days
And all alone we'll be where time can never heal
With the trail of broken hearts flying free

Once again we walk this lonely road
There are times that we were wading through the rain and cold
We're lost in memories of what we left behind
Relive the dreams, the endless screams of pain inside

Lives are filled with emptiness
The fear returns once again
Searching endlessly, now we will see
Drown your mind in the pain

The last temptation will be all that's left for me
When I see those tears you cry
When I hear those lies you lie
When I feel all creation now falling down on me
Is this the reason to be?

luni, aprilie 19, 2010

Pain - Shut Your Mouth (Melodia saptamanii 19.04.2010)

Cu Peter Tragten in rol principal, pe post de grand master, trupei Pain nu ii trebuie nimic mai mult. Peter face instrumentalele, vocalul si versurile. Dupa cum am comentat si pe Youtube la videoclipul acestei piese: He doesn't deserve to be compared with other people. Peter is UNIQUE! He's the master, not just another man seen on the big screen...



The only thing I ever wanted, the only thing I ever needed
is my own way - I gotta have it all
I don't want your opinion, I don't need your ideas
stay the fuck out of my face, stay away from me
I am my god - I do as I please

just wipe your own ass and - shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around

my mind is playing tricks on me
I am not as stable as I used to be
pushed and shoved, you know you're going too far
I will not break my back for you no more, I am gonna go my
way
I am gonna take control
time to wake up and dig myself out of this hell

just wipe your own ass and - shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around - shut your mouth
you're getting what your ego deserves - shut your mouth
what comes around you know goes around - shut your mouth

shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around

shut your mouth
shut your mouth
shut your mouth

marți, aprilie 13, 2010

Parerea Copiilor Despre Mame

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la urmatoarele intrebari:

1) De ce a facut Dumnezeu mame?
a. Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
b. Mai mult ca sa curete casa...
c. Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

2) Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
a. El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
b. Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
c. Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...

3) Din ce ingrediente au fost facute mamele?
a. Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
b. Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

4) De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?
a. Pentru ca noi sintem neamuri...
b. Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

5) Ce fel de fetita a fost mama ta?
a. Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
b. Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
c. Altii imi spun ca ea era buna candva.

6) Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
a. Numele lui de familie..
b. Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
c. Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?

7) De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
a. Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
b. Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
c. Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.

8) Cine-i boss la voi in casa?
a. Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
b. Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
c. Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.

9) Care-i diferenta dintre mama si tata?
a. Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
b. Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
c. Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...
d. Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

10) Ce face mama ta in timpul liber?
a. Mamele nu au timp liber.
b. O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

11) Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
a. In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
b. Dieta.

12) Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
a. Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
b. As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
c. Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului..

luni, aprilie 12, 2010

Nightwish - Amaranth (Melodia Saptamanii 12.04.2010)



Baptised with a perfect name
The doubting one by heart
Alone without himself

War between him and the day
Need someone to blame
In the end, little he can do alone

You believe but what you see
You receive but what you give

Caress the one, the Never-Fading
Rain in your heart - the tears of snow-white sorrow
Caress the one, the hiding amaranth
In a land of the daybreak

Apart from the wandering pack
In this brief flight of time we reach
For the ones, whoever dare

You believe but what you see
You receive but what you give

Caress the one, the Never-Fading
Rain in your heart - the tears of snow-white sorrow
Caress the one, the hiding amaranth
In a land of the daybreak

Reaching, searching for something untouched
Hearing voices of the Never-Fading calling

Caress the one, the Never-Fading
Rain in your heart - the tears of snow-white sorrow
Caress the one, the hiding amaranth
In a land of the daybreak

duminică, aprilie 11, 2010

13 locuri de vizitat din Romania

Petrom a facut un mini-calendar de birou de pe care poti decupa 13 imagini ale unor atractii turistice foarte impresionante din Romania pe care le voi enumera in randurile care urmeaza + cateva info despre acele locuri:

1. Biserica Sfântul Nicolae din localitatea Densuş, judeţul Hunedoara.
(Cea mai veche biserică din România)

În Ţara Haţegului, aproape de ruinele cetăţii Ulpia Traiana Sarmizegetusa, se ridică o biserică “ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare, (care) face impresia unei opere divine furate de genii nocturne”, după cum o prezintă George Călinescu. Făurită în secolul al XIII-lea în stil romanic din pietrele cetăţii, biserica Sfântul Nicolae din Densuş îşi ascunde încă taina naşterii. Fie că a fost construită pe ruinele unui monument pre-creştin dac, fie că a fost iniţial un mausoleu ridicat în memoria generalului Longinus Maximus, biserica îşi primeşte în fiecare duminică enoriaşii – săteni sau pelerini veniţi de departe – la închinăciune.

2. Trovanţi din satul Costeşti, judeţul Vâlcea
(Pietrele vii de la Costeşti)

Trovanţii sunt pietre care au luat naştere în urmă cu câteva milioane de ani prin acumulări succesive de nisip şi gresie, cimentate de apele calcaroase. Însă oamenii de prin partea locului consideră trovanţii adevărate sculpturi ale naturii, despre care ar putea să jure că mai cresc puţin cu fiecare ploaie, aidoma unor plante de piatră. Că, după ploaie, din nisipul ud se nasc mogâldeţe mici, sferice şi elipsoidale. Până când cercetătorii vor formula o teorie fără cusur, trovanţii rămân acoperiţi de voalul de poveşti şi legende populare. Milimetrici sau mari cât un stat de om, trovanţii ne aşteaptă tăcuţi la Muzeul Trovanţilor din Costeşti, judeţul Vâlcea.

3. Cetatea de lângă satul Colţeşti, judeţul Alba
(Cetatea aruncată în valurile istoriei)

În comuna Colţeşti din judeţul Alba, pe creasta unui deal calcaros, o familie de nobili a construit pe la 1296 o cetate de apărare în calea invaziei tătare. Cetatea Trascăului avea să aibă parte de o istorie tare zbuciumată: în 1470, Matei Corvin o confiscă pentru a o dărui voievodului Transilvaniei; în 1510, cetatea le revine nobililor de Trascău, pentru ca în 1514 să fie devastată de ţăranii lui Gheorghe Doja. În 1713, trupele imperiale distrug castelul pentru că nobilii proprietari cad în dizgraţiile Casei de Austria. Doar câteva ziduri şi cele două turnuri au rămas să spună povestea Cetăţii Trascăului.

4. Turnul Chindiei din Târgovişte
(Bastionul cetăţii Târgovişte)

“Straja” Curţii Domneşti şi emblema oraşului Târgovişte, Turnul Chindiei a fost construit la porunca lui Vlad Ţepeş în secolul al XV-lea, peste pridvorul bisericii ctitorite de Mircea cel Bătrân. La “chindie”, când soarele apunea, din turn se anunţa închiderea porţilor oraşului. Iniţial, construcţia avea două niveluri şi servea drept punct de pază, foişor de foc şi vistierie pentru tezaur. Mai târziu, turnul a fost complet restaurat de domnitorul Gheorghe Bibescu. Acum Turnul Chindiei măsoară 27 m înălţime, 9 m în diametru şi adăposteşte o expoziţie dedicată domniilor lui Vlad Ţepeş.

5. Turnul cu Ceas, Sighişoara, judeţul Mureş
(Ceasul cu zile)

Arhivele veacului al XIV-lea consemnează construcţia celui mai reprezentativ turn al Sighişoarei: Turnul cu ceas. Impozant, cu metereze de apărare şi temutele turnuleţe secundare ce atestau autonomia judiciară a cetăţii şi confereau dreptul de a aplica pedeapsa capitală (jus gladii), Turnul cu ceas a găzduit reuniunile sfatului, arhiva şi tezaurul Sighişoarei. Orologiul din turn, creat pe la 1600 şi refăcut de mai multe ori, înfăţişează zeii romani ai zilelor săptămânii (Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele), Zeiţa Păcii cu ramura de măslin, Zeiţa Dreptăţii cu balanţa, Zeiţa Justiţiei cu spada şi doi îngeraşi care întruchipează Ziua şi Noaptea

6. “Podul lui Dumnezeu”, comuna Ponoarele, judeţul Mehedinţi
(Legendele de pe Podul lui Dumnezeu)


În România, la Ponoarele, în judetul Mehedinţi, se află unul dintre cele 3 poduri naturale din lume – şi singurul care poate fi traversat cu maşina. Se spune că podul a fost făcut de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să ajungă la Tismana şi să construiască o mănăstire, după ce a fost alungat din satul unde voise să o ctitorească iniţial. Desele accidente de pe pod au dat naştere altei legende, potrivit căreia Dracu stă la un cap al podului şi aruncă maşinile în apă, dar Dumnezeu îi apară pe drumeţi. Crucea ridicată de un şofer salvat ca prin miracol de la moarte stă mărturie că uneori legendele se împletesc strâns cu realitatea.

7. Mănăstirea de lângă Cârţa, judeţul Sibiu

(Mănăstirea gotică dintre Făgăraş şi Sibiu)

La Cârţa, la vreo 43 km de Sibiu cum mergi spre Braşov, întâlneşti un monument emblematic pentru goticul timpuriu din Transilvania. Mănăstirea Cârţa a fost întemeiată în 1205 de călugării cistercieni veniţi din Franţa. După ce a fost devastată şi incendiată de tătari în jurul anului 1241, a fost cu totul desfiinţată de Matei Corvin în 1474. Acum este biserica parohiei evanghelice din Cârţa.

8. Cascada Beuşniţa, Munţii Aninei (Cheile Nerei), judeţul Caraş-Severin

(Voalul de mireasă de peste ochiul de apă)

Din fire mătăsoase de apă aruncate peste pietre se ţese legenda ciobăniţei bănăţence şi a tânărului bei turc. Dacă o asculţi cu atenţie, Cascada Beuşniţa îţi va şopti despre o dragoste imposibilă, curmată de tatăl beiului. Despre cum ochiul tânărului bei, pierdut în luptă, plânge mereu şi mereu după iubita sa. Iar din ochiul său, transformat într-un lac care nu îngheaţă niciodată (Lacul Ochiul Beiului), curge în cascadă voalul miresei sale, răpuse înainte de vreme.


9. Chilia lui Dionisie Torcătorul, Munţii Buzăului (Poiana Cozanei), judeţul Buzău
(Credinţă fără predici, dar cu piedici)

Satul Nucu, din judeţul Buzău, este un loc vechi şi plin de mister. Cine se încumetă să meargă pe drumul abrupt de munte are prilejul să întâlnească cel mai important complex de vestigii rupestre din Munţii Buzăului. Peşteri, chilii şi biserici săpate în piatră în primele secole de creştinism erau folosite ca locuri de refugiu şi de cult. Una dintre chilii i-a aparţinut calugărului Dionisie, botezat de oameni “Torcătorul” pentru că îşi torcea singur firele pentru haine, pe care apoi tot el le şi împletea. Şi fiindcă nu-i plăceau musafirii nepoftiţi, călugărul pustinc a complicat şi mai mult calea spre grota sa suspendată.

10. Lacurile glaciare din Hârtopul Leaotei, Munţii Făgăraş, judeţul Argeş
(Lacurile glaciare găzduite de Munţii Făgăraşului)

Între vârfurile înalte de peste 2500 m ale Munţilor Făgăraş, sunt picurate vreo 60 de lacuri glaciare. După ce urci cu maşina, iei muntele la picior pe la miazăzi şi laşi în urmă stâne, refugii montane, cascade şi podeţe peste râuri nervoase, ca să ajungi în Căldarea Leaotei. Aici, munţii mândri se oglindesc în lacuri ca Scoica (foto), Lacul Roşu sau Mioarele (aflat la cea mai mare altitudine din România, 2282 m). Frumuseţea locului îţi dă fiori, pentru că temperatura medie anuală nu depăşeşte 8°C.

11. Cetatea ţărănească din Hărman, judeţul Braşov

(Oraşul-cetate de lângă Braşov)

În 1240, sătui de invaziile mongole, sătenii din oraşul Hărman au hotărât să invoce sprijin divin şi pământean, aşa că au ridicat o biserică din piatră şi o cetate fortificată. Biserica este construită iniţial în stil romanic, apoi refăcută în stil gotic după focul din 1593. Cetatea ţărănească este fortificată cu ziduri şi turnuri înalte şi groase, prevăzute cu creneluri prin care smoala încinsă se revărsa asupra asediatorilor. Acum, Hărmanul este un oraş mult mai paşnic, însă istoria sa zbuciumată a ramasă săpată adânc în zidurile cetăţii.

12. Salina din localitatea Turda, judeţul Cluj

(Sarea, din vremea romanilor până astăzi)

Exploatările din salina de la Turda au început încă din vremea romanilor, dar abia în 1271 sunt atestate documentar extragerea, depozitarea şi transportul sării pe apă. Estimările geologice scot la iveală aproape 39 de milioane de tone de sare distribuite pe 45 km pătraţi, în mai multe mine precum Rudolf, Ghizela, Terezia şi Franz Josef. Din 1992, mina Rudolf este amenajată ca sală de tratament subteran, datorită îngrijirii cu succes a afecţiunilor respiratorii în mediul salin.

13. Statuia lui Decebal din apropierea oraşului Orşova, judeţul Mehedinţi

(Capul lui Decebal. La Cazane)

Statuia ultimului rege dac veghează Dunărea gâtuită la Cazanele mici, în apropiere de Orşova. Doisprezece sculptori-alpinişti au lucrat mai bine de 10 ani ca să ne putem mândri acum cu cea mai înaltă statuie sculptată în piatră din Europa (55 m înălţime şi 25 m lăţime).

sâmbătă, aprilie 10, 2010

Cum să fii un roackăr - articol găsit pe un site

Am dat întâmplător peste Almatheya pe DeviantArt care a comentat articolul găsit de ea al unui tip care a scris despre rockeri şi cum să devii un rockero vero. Spor la citit şi, desigur, la râs!

Cum să devii ROCKER?
Nu este, probabil, pentru nimeni o noutate că majoritatea celor speriaţi sau nedumeriţi de rockeri şi de felul acestora agresiv de a se îmbrăca şi comporta nu ştiu de fapt de unde provine şi ce înseamnă muzica ascultată de noi, ca să nu mai vorbim de filosofia ce se ascunde în spatele acesteia.

Uneori, superficialitatea cu care este privit modul de manifestare al rockerilor duce la concluzii cât se poate de amuzante, cum este şi acest articol pe care îl vom analiza mai jos, scris, fără umbră de îndoială, de un specialist care a stat zile în şir să studieze felul în care se comportă subiectii, adică rockerii.

Iată ce spune Autorul (îi vom atribui acest pseudonim, în lipsa unuia asumat chiar de el):

"Îmbrăcămintea te defineşte mai mult decât muzica pe care o asculti. Pentru început trebuie să ţii minte câteva lucruri: haine negre. În ceea ce priveşte hainele negre, ai putea fii interpretat de ceilalţi ca fiind lipsit de creativitate, dar tu eşti un neînţeles oricum, aşa că părerea celorlalţi nu contează.
Hainele: - tricouri negre cu formaţii dacă se poate: Sepultura, Dimmu Borgir, Cradle of Filth;
- blugi negri sau pantaloni din piele. Cu pantalonii de piele eşti mai rocker;
- geacă de piele. Lumea va crede că ai motor;
- bocancii negrii (rocker adevărat), cât mai grei. Dacă nu găseşti poţi să încerci la armata română, sunt la reduceri. Ţine minte: hainele negre şi bocancii trebuie purtaţi pe orice anotimp, fie că e vară sau iarnă, chiar dacă faci viermi sau ciuperci, asta te defineşte ca rocker."

Lăsând la o parte faptul că Autorul are probleme cu conjugarea verbului "a fi", ceea ce ne face să credem că acest articol publicat de el nu este, aşa cum sperasem, un pamflet, se pare că acesta nu înţelege că nu toţi rockerii adoptă această modă, şi, dacă o fac, nu o fac pentru că este trendy ci pentru că îşi doresc să se identifice cu formaţiile pe care le admiră.

Pentru rockeri, spre deosebire de adepţii altor genuri muzicale, hainele şi accesoriile reprezintă un mod de a-şi exprima filosofia de viaţă, şi nu de a se încadra într-un curent care îi face mai admirati în liceu, în facultate sau pe stradă. Pentru majoritatea, cel puţin.

Iată ce scrie în continuare documentatul Autor (chiar, ca fapt divers, o fi petrecut vreo seară la rockoteca din LMC studiindu-şi subiecţii?):

"Ca să fii rocker ca la carte, toată viaţa trebuie să fii un neînţeles. Chiar dacă uneori lumea va încerca să te înteleagă şi va reusi să te înţeleagă, rămâi un neînţeles, doar eşti rocker."

S-ar părea că anonimul Autor încurca puţin borcanele... oare nu se refera la tinerii emo? Se pare totuşi că nu, pentru că în continuare spune:

"- emo nu este rock"

Să fie o replică auzită în timpul "studiilor" sale asupra rockerilor?

De fapt, iată cum defineşte el un rocker:

"Dacă eşti dispus să te arate toată lumea pe stradă cu degetul, că arăţi de parcă te-ai întoarce de la o petrecere de Halloween, atunci te-ai născut ca să fii rocker".

Ce-i drept, o definiţie care ne lasă fără cuvinte... Probabil că una mai concisă n-am fi putut găsi nici noi!

Odată ce a rezolvat şi acest aspect, iată cum continuă Autorul:

"Cu petrecerile te vei obişnui foarte usor, pentru că după câteva beri, toată lumea va trece de la grohăieli la "cine e stăpânul, cine e jupânul". Tranziţia e grea la început, că după, o să cazi melancolic pe gânduri, aducându-ţi aminte de vremurile de altădată (manele)."

Eh, aici în sfârşit ne dăm seama de trista, traumatizanta experienţă prin care a trecut. Deh, nu este uşor să "suporţi" o noapte întreagă muzica de rockeri...să nu mai vorbim de obiceiurile acestora...la un moment dat te apucă nostalgia şi pofta de salam, peşte şi alte bunătăţi, nu-i aşa?

"Toţi beau bere aşa ca şi tine, căci şi tu vei bea bere la rândul tău, la pet, chiar şi atunci când ţi se va face foame. Renunţi la shaorma pentru 2 beri (la pet)."

Dacă stăm să ne gândim, articolul autorului este instructiv. Aşa putem face şi noi o sumă a clişeelor legate de rockeri, deci îi mulţumim!

"Nu contează la ce instrument cânţi, atâta timp cât ce scoţi este zgomotos, eşti METAL. Versurile despre: sânge, viaţa ta neînţeleasă, femei, dumnezeu, Dracul."

O concluzie tipică pentru un iubitor de muzici orientale: metalul este zgomot! Păi cum altfel?

Mda, adevărul este: ce ar fi versurile pieselor rock fără eternul feminin? Sau dacă le-am da la o parte pe cele despre SÂNGE?! Oare de metafore o fi auzit vreodată?

Ca un Autor ordonat ce se află, el face şi un rezumat al celor scrise anterior, mergând probabil pe principiul că aceia care îşi doresc sa devină rockeri urmându-i sfaturile sunt mult prea grăbiţi în a-şi atinge obiectivul încât nu au răbdare sa parcurgă consistentul text:

"Mici detalii rock-ăriceşti:
- trebuie să pari că ştii să cânţi la chitară, chiar dacă nu ai pus mâna pe un instrument vreodată;
- te uiţi urât la lumea de pe stradă;
- îţi grohăi muzica pe stradă;
- nu-ţi plac pisicile negre;
- te speli cât mai rar;
- emo nu este rock;
- semne specifice rock-erilor [cele două degete ];
- te uiţi obligatoriu la Bring the Noise"

Urmând aceste reguli, ne asigură el, "vei fii METAL!".

Articolul însă trage şi a doua concluzie:

"Dacă totuşi nu îţi iese treaba, poţi reveni la cine eşti tu cu adevărat şi probabil aşa e cel mai bine. Manele ON!"

Părerea noastră: Rămâi la iniţierea rapperilor! Acolo parcă te-ai pricepe mai bine.

Reply la postul cu AH1N1


Inainte sa fi tras niste concluzii PRIPITE ar fi trebuit sa va ganditi si sa va dati seama ca acelui subiect i-am dat un simplu copy paste de la un e-mail primit. Si cum zicea Dan-Marius, chiar am ras in hohote in timp ce-l citeam. Daca ar fi sa fiu ori pro sau contra... as fi intre. Dar asa cum a fost cu gripa aviara, asa ii si cu porcina... la anul probabil se va inventa gripa vacareasca.

RIP SOCIETY.

...

Daca ar fi sa urasc o carte mai mult ca Ion (a lui Rebreanu)... atunci cu siguranta ar fi Don Quijote.

Daca ar fi fost dupa mine... fiecare carte ar fi trebuit sa ramana in limba ei proprie... sa nu fie un "must read ca o sa dati test din ea". Asa nu ar fi trebuit sa o citesc ca nu stiam spaniola. Ce ma deranjeaza, ca sa fiu sincera, este limbajul invechit. Nu pot sta un minut fara sa caut in dictionar vreun termen amarat care de multe ori nici nu-l gasesc si raman in plop, iar plopu-n aer.

Ca sa fiu emo... si sa fiu truu... I hate my life. Why me?!?!?! Why always me?!?! Fuck school! Fuck Cervantes! Fuck Don Quijote!

luni, aprilie 05, 2010

Alter Bridge - Broken Wings (Melodia Saptamanii 05.04.2010)



Fight the fight alone
When the world is full of victims
Dims a fading light
In our souls

Leave the peace alone
How we all are slowly changing
Dims a fading light
In our souls

In my opinion seeing is to know
The things we hold
Are always first to go
And who's to say
We won't end up alone

On broken wings I'm falling
And it won't be long
The skin on me is burning
By the fires of the sun
On skinned knees
I'm bleeding
And it won't be long
I've got to find that meaning
I'll search for so long

Cry ourselves to sleep
We will sleep alone forever
Will you lay me down
In the same place with all I love

Mend the broken homes
Care for them they are our brothers
Save the fading light in our souls

In my opinion seeing is to know
What you give
Will always carry you
And who's to say
We won't survive it too

On broken wings I'm falling
And it won't be long
The skin on me is burning
By the fires of the sun
On skinned knees
I'm bleeding
And it won't be long
I've got to find that meaning
I'll search for so long

Set a-free all
Relying on their will
To make me all that I am
And all that I'll be

Set a-free all
Will fall between the cracks
With memories of all that I am
And all that I'll be

On broken wings I'm falling
And it won't be long
The skin on me is burning
By the fires of the sun
On skinned knees
I'm bleeding
And it won't be long
I've got to find that meaning
I'll search for so long

luni, martie 29, 2010

Slipknot - Snuff (Melodia Saptamanii 29.03.2010)



Bury all your secrets in my skin
Come away with innocence, and leave me with my sins
The air around me still feels like a cage
And love is just a camouflage for what resembles rage again...

So if you love me, let me go. And run away before I know.
My heart is just too dark to care. I can't destroy what isn't there.
Deliver me into my fate- If I'm alone I cannot hate
I don't deserve to have you...
My smile was taken long ago
If I can change I hope I never know

I still press your letters to my lips
And cherish them in parts of me that savor every kiss
I couldn't face a life without your light
But all of that was ripped apart, when you refused to fight

So save your breath, I will not hear. I think I made it very clear.
You couldn't hate enough to love. Is that supposed to be enough?
I only wish you weren't my friend. Then I could hurt you in the end.
I never claimed to be a saint
My own was banished long ago
It took the death of hope to let you go

So break yourself against my stones
And spit your pity in my soul
You never needed any help
You sold me out to save yourself
And I won't listen to your shame
You ran away- You're all the same
Angels lie to keep control
My love was punished long ago...
If you still care, don't ever let me know
If you stïll care, don't ever let me know...

vineri, martie 26, 2010

Frica (Andrei Plesu, 16.02.2010)


Ne e mereu frică de ceva şi ne trăim frica voluptuos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numărătoarea inversă.
Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfăţişări diverse, ne place să ne cultivăm spaimele, să colecţionăm veşti proaste, să anticipăm catastrofe (să le urmarim febril pe cele care au loc aiurea), sa degustăm nefericirea altora, să ne simţim înconjuraţi de primejdii iminente.
În această vicioasă înclinaţie, beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre.
Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom de nelinişte.
Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul tipic unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre.
Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanţi.
De la fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000, de la superstiţiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al temerilor omeneşti. Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-a mai potolit. Ştiinţa a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor şi a penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat.
Nu cred.
Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi şi pshihologi "frica-divertisment".
Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă urmărind la televiyor un horror.
Nu e zi să nu fim intoxicaţi de "informaţii" spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică.
De mare succes se bucură, de pildă, "încălzirea globală".
Dârdâim sub nămeţi, alunecăm pe gheaţă, nu ne mai putem dezăpezi trotuarele şi automobilele, dar citim terorizaţi despre inflamaţia generală în care vom sucomba curând.
Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu Polul Nord în cana de cafea şi cu Fram ursul polar în curte.
Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de viruşi aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase de pandemie. Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA, deăastrele ecologice, demografice, financiare, uraniul iranian, Bin Laden, mogulii, anul 2012 şi şcoala de la Păltiniş, cu ucigaşul ei monopol cultural şi politic.
Coborând în pitorescul parohial, vom vorbi despre ameninţătorul guvern Boc (dacă suntem pesedizanţi), despre riscul mortal al unei eventuale guvernări PSD (dacă suntem pedelizanţi) şi, oricum, despre nenorocul fatal al realegerii lui Băsescu (dacă nu mai ştim asupra cui să ne delegăm amocul). Pe scurt, situaţia e albastră.
(Sau violetă?). Ţara e năruită. Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora sau vom emigra pe altă planetă.
"Vrei să spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că lucrurile merg prost?" - vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum (exterior). Nu. Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele.
Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică peste frică, de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia, oricât rating ar aduce acest obicei.

O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: frica de Dumnezeu, în care trăiau, nu de mult, înaintaşii noştri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadează scena în devălmăşie.

Revelatia - Cheap Chinese Vs. Expensive Brands

Am ajuns, din pacate, in punctul de a compara chinezariile cu the brand ones. Si aici ma refer exclusiv la Tenisi & Skates. Acum 3 luni mi-am cumparat niste tenisi destul de draguti cu 80 ron (mentionez ca erau la reducere... pretul initial fiind undeva in jurul a 120 ron) si nu de mult dupa ce i-am cumparat, am pus ochii pe niste skates de la chinezi (care au costat 25 ron). In aceste 3 luni, tenisii a trebuit sa-i duc sa mi lipeasca de 2 ori si mi s-au dezlipit de talpa la ambele picioare in lateral, pe cand skates-ii abia de vreo 2 saptamani au inceput sa mi se desfaca.

Asadar, am ajuns la concluzia, impreuna cu mami, ca mai bine stiu ca-mi iau 3 perechi de skates chinezesti decat o pereche "expensive brand" ca apoi dupa 3 luni sa ii arunc :)

Sooo.... Chinese Rules! Thumbs Up *big grin*

luni, martie 22, 2010

Breaking Benjamin - The Diary Of Jane (Melodia Saptamanii 22.03.2010)



If I had to
I would put myself right beside you
So let me ask
Would you like that?
Would you like that?

And I don't mind
If you say this love is the last time
So now I'll ask
Do you like that?
Do you like that?

No!

Something's getting in the way.
Something's just about to break.
I will try to find my place in the diary of Jane.
So tell me how it should be.

Try to find out what makes you tick.
As I lie down
Sore and sick.
Do you like that?
Do you like that?

There's a fine line between love and hate.
And I don't mind.
Just let me say that
I like that
I like that

Something's getting in the way.
Something's just about to break.
I will try to find my place in the diary of Jane.
As I burn another page,
As I look the other way.
I still try to find my place in the diary of Jane.
So tell me how it should be.

Desperate, I will crawl
Waiting for so long
No love, there is no love.
Die for anyone
What have I become?

Something's getting in the way.
Something's just about to break.
I will try to find my place in the diary of Jane.
As I burn another page,
As I look the other way.
I still try to find my place in the diary of Jane.

joi, martie 18, 2010

Implantare de microcipuri la vaccinarea impotriva AH1N1

"Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic." - Bertrand Russell, 1953

Medici, terapeuţi naturişti, persoane implicate în domeniul farmaceutic şi al producerii microcipurilor ne dezvăluie o nouă modalitate de implantare în fiinţele umane, fără ştirea acestora, a microcipurilor: vaccinarea împotriva gripei porcine.

Jane Burgermeister, cea care a demascat crima ce este pe cale să fie comisă prin vaccinarea împotriva gripei porcine datorită toxicităţii acestui vaccin, mai periculos decât boala de care ar trebui să ne ferească, ne arată un alt scop cutremurător al acestei campanii de vaccinare: implantarea cu microcipuri. În acest fel, cei care datorită unei bune imunităţi scapă de efectele otrăvurilor existente în acest vaccin pot fi controlaţi prin intermediul cipurilor.

Jane Burgermeister a fost informată de un producător austriac de cipuri RFID, deosebit de interesat de acuzaţiile de crimă aduse companiei Baxter, că se are în vedere utilizarea microcipurilor în cadrul campaniilor de vaccinare a maselor. Iar un producător american de microcipuri a afirmat că lucrează pentru implanturile "pandemice" de microcipuri.

Modul în care se intenţionează să se facă implantarea de microcipuri, fără ştirea şi acordul nostru, prin intermediul vaccinării împotriva gripei porcine este arătat de dr... Ryke Geerd Hamer, fondatorul GNM (German New Medicine). Dr. Hamer arată, conform declaraţiilor unei persoane angajate la o companie farmaceutică din Viena, că acele seringilor cu care se injectează vaccinul împotriva gripei porcine conţin nanoparticule în vârful lor. Aceste particule nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar pot fi depistate uşor la microscop.

Personalul companiei farmaceutice respective a fost informat că aceste nanoparticule acţionează în corpul uman ca un hard-disc, o mulţime de date putând fi stocate pe ele, ne mai fiind nevoie de cărţi de identitate şi de credit. Conform informaţiilor primite de angajaţi, această măsură urmăreşte şi realizarea unui recensământ exact precum şi protecţia copiilor (multe mame abandonează nou-născuţii fără ca autorităţile să afle).

Un avocat austriac consultat asupra modului în care se poate evita implantarea cu cip era deja la curent cu acest plan. În Austria vaccinarea nu este obligatorie în acest an, dar prin intermediul mijloacelor mass-media populaţia este manipulată să se vaccineze din proprie iniţiativă. În cazul în care se vor prezenta prea puţine persoane la vaccinare, în anul ce urmează vaccinarea va deveni obligatorie. Vor fi cu siguranţă scutite anumite grupuri profesionale (poliţia, personalul medical, politicieni etc..). Cei care lucrează în domeniul juridic cunosc căi prin care să evite vaccinarea, dar pentru majoritatea populaţiei nu există scăpare.

Prezentăm în continuare fragmente dintr-un interviu cu dr. Ryke Geerd Hamer realizat de ing. Helmut Pilhar la data de 26 august 2009:

Hamer: În câteva zile, cele mai rele temeri ale noastre au fost într-adevăr înlocuite de cruda realitate.

Pilhar: Vă referiţi la amenda de 1000$ şi cele 30 de zile de închisoare care îi ameninţă pe cei care refuză vaccinarea în SUA?

H: Da. Iar cei care obiectează (adică cei care se opun cipurilor aducătoare de moarte) nu vor fi trimişi în închisori normale, ci în sutele de lagăre de concentrare care au fost pregătite special în toată ţara . Aceste lagăre vor putea fi părăsite doar de cei care şi-au implantat cipul. Şi odată ce vor fi afară poate urma moartea prin cip..

P: Te referi la începerea decimării masive a populaţiei?

H: Poate însemna doar aceasta. Altfel nu ar avea rost să se implice poliţia şi armata, ameninţarea cu asemenea pedepse drastice, toate doar pentru a face oamenii să participe la o simplă campanie de vaccinare sezonieră. Eşti vaccinat în octombrie pentru vara următoare. Este complet ridicol. Cu Tamiflu se pot scurta poate fazele tipice prin care se trece în timpul procesului de însănătoşire pentru 2-3 săptămâni. În viziunea GNM chiar şi acest lucru este total lipsit de sens.

http://yogaesoteric.net/uploads/images/02_masonerie/tendinte_masonice/6078/6078_1.jpgP: Este interesant că în SUA există un stoc de 100.000 de sicrie de plastic. Pentru ce? Pe de altă parte, populaţia a fost deposedată sistematic de arme şi câini de pază.

H: Tu poţi să înţelegi cel mai bine care este motivul pentru care nu se vorbeşte despre lucrurile acestea. Se vorbeşte despre vaccinare, dar nimeni nu pomeneşte despre implantarea cipurilor prin vaccinare. Aceasta este într-adevăr straniu pentru că este evident că implantarea cu cipuri este adevărata ţintă a acestor măsuri guvernamentale.
Sunt o mulţime de discuţii interminabile pentru a se stabili dacă Tamiflu este sau nu nociv, dar nu se aminteşte nimic despre cipuri. Bineînţeles că Tamiflu este nociv, este o otravă. Este dăunător în procesele de vindecare şi, de asemenea, la femeile însărcinate, în ultimul trimestru al sarcinii, în faza de vagotonie. Dar faptul că se implantează prin acest vaccin cipurile morţii dă acestui subiect o nouă dimensiune. Faptul că aceste cipuri ale morţii vor fi utilizate într-un mod lipsit de scrupule nu trebuie să ne mire. Morfina şi chimioterapia sunt folosite în continuare în tratamentul cancerului, în ciuda ratei mortalităţii de 98% (în timp ce aplicând tratamentul GNM rata supravieţuirii ar fi fost de 98%) deşi oncologii au fost informaţi că GNM lucrează dintr-o perspectivă ştiinţifică şi cunoşteau rezultatele obţinute..

P: Este de asemenea ciudat că americanii au creat această lege marţială în virtutea căreia manifestările de refuz al vaccinărilor pot fi uşor stopate. Dar de îndată ce le-ai implantat oamenilor cipuri ei nu mai au scăpare.

H: Este evident că această "bătălie a cipurilor" a fost pregătită de mulţi ani. Gripa porcină, care în realitate nici nu a existat, a fost pretextul fatal: trei porci şi un copil, morţi din cine ştie ce cauză. Pornind de la aceste minciuni a fost construită această pandemie mondială. Aceasta arată ce organizare bună şi influenţă puternică are presa la nivel mondial: poate transforma un muşuroi într-un munte.

P: S-a început cu SIDA, pe urmă a început minciuna cu boala vacii nebune. După minciuna 9-11 a urmat minciuna Antrax-ului. A urmat gripa aviară, acum avem gripa porcină. La anul o să avem minciuna gripei şoriceşti. Totul conduce spre soluţia finală: toată lumea să aibă implantat un cip. Atunci oricine va putea fi manipulat şi asasinat arbitrar.

H: Au început cu copiii şi femeile însărcinate. Ei vor fi primii care vor beneficia de tratamentul cu cipuri şi Tamiflu. Multe din femeile în ultimul trimestru de sarcină vor pierde copiii pentru că Tamiflu este foarte toxic. Chiar ele însele pot muri. În ultimul trimestru de sarcină corpul femeii este vagotonic şi este cunoscut faptul că în timpul vagotoniei un vaccin antigripal sau o injecţie cu morfină pot fi mortale. În acelaşi timp în SUA există o oarecare panică în rândul populaţiei. Oamenii se întreabă unde ar putea să se refugieze pentru a nu fi injectaţi cu forţa cu cipurile morţii, pierzându-şi astfel libertatea.

Oamenii ar trebui să se întrebe cu mult realism cum ar fi să trăieşti cu acest cip în tine ştiind că oricând viaţa ta poate fi întreruptă. Dacă vom ajunge în această situaţie, complet lipsiţi de apărare, regretele nu vor mai avea niciun rost. De aceea este foarte important pentru clasa conducătoare să ţină oamenii în întuneric atât cât este posibil.

De îndată ce sclavii vor avea cipurile morţii implantate li se va permite să ştie acest lucru. Apoi vor fi ca nişte pudeli dresaţi. Nimeni nu va îndrăzni să vorbească despre aceasta. Va fi ca printre "fraţii" masoni. Fiecare dintre ei ştie că în momentul în care va scoate un cuvânt de dezaprobare i se va servi otravă în cafea de către Marele Maestru şi nu va mai supravieţui nicio zi. Lumea întreagă urmează să devină un lagăr de concentrare plin de sclavi, exceptând membrii unui anumit grup. Să ai implantat un cip al morţii înseamnă o potenţială sentinţă la moarte în orice moment.
Cât de naivi putem fi să cerem Mossadului şi CIA să dezvăluie care le sunt adevăratele intenţii?! Şoarecele niciodată nu crede că pisica va veni.

http://yogaesoteric.net/uploads/images/02_masonerie/tendinte_masonice/6078/6078_3.jpgÎntr-o companie care ambalează acele pentru vaccinarea cu cip, al cărei personal numără câteva sute de persoane, este nevoie doar de una sau două persoane "de încredere" care să insereze cipul la finalul procedurii. Apoi toţi ceilalţi lucrători pot confirma că ei nu au ştiut nimic. Aceasta se numeşte "controlul calităţii" şi "verificarea finală" şi apare ca ceva perfect normal.
Este ciudat şi faptul că fiecare ac pentru vaccinarea cu cip are un număr de cod individual, care este adăugat la numărul de identitate. Dacă nu ar fi aşa, de ce banalul ac pentru "vaccinul gripei de vară" are un număr individual şi de ce se cere paşaport pentru această aşa-zisă vaccinare antigripală? Şi de ce americanii nu lasă pe nimeni să intre în SUA fără a avea un cip?

P: "Clubul de la Roma" a declarat în anii '70 într-una din publicaţiile lor (posibil în Omenirea la punctul de răscruce) că: fie rata natalităţii trebuie scăzută, fie rata mortalităţii trebuie crescută. Institutul Max Planck crede că populaţia lumii trebuie redusă la 2 miliarde de oameni. În SUA există aşa-numitul "Stonehenge American" unde o inscripţie gravată pe un bloc de 100 tone de granit arată că populaţia lumii trebuie să fie redusă la 500.000 de milioane de oameni pentru a se ajunge la "Era raţiunii". Analizând ipoteza aşa-zisei "suprapopulări" s-a constatat un fapt interesant, şi anume că numai statul Texas ar putea hrăni toate cele 6 miliarde de oameni. Dacă cineva ar înghesui cele 6 miliarde de trupuri cu o greutate de aproximată la 80 kg şi un volum aproximat la 80 l, unul lângă altul, în forma unui cub, laturile cubului vor măsura numai 800 m. În Austria am putea ascunde acest cub în cea mai apropiată vale. Nu cred în aşa-numita "suprapopulare", mai degrabă presupun că fanaticii globalizării nu au nevoie de 6 miliarde de sclavi aşa că vor să reducă populaţia la o zecime.

H: Helmut, ai avut dreptate când ai afirmat într-o discuţie pe care am purtat-o anterior că "dacă ei vor reuşi să înfăptuiască asta, vor câştiga". În aceste condiţii, acţiunea organizaţiei GNM e pe cale să fie suspendată, deoarece dacă oamenii vor cunoaşte adevărul şi se vor trezi la realitate, aceasta va fi împotriva intereselor acelor fanatici ai globalizării.


În concluzie, aşa cum a afirmat şi dr. Ryke Geerd Hamer în acest interviu, planul elitei internaţionale ce controlează acest "program al gripei porcine" este de a răspândi teroarea în rândul populaţiei forţând în acest fel oamenii să renunţe la drepturile lor. Doar în aceste condiţii, când majoritatea oamenilor se vor transforma în sclavi, grupul criminal va putea să îşi ducă la îndeplinire planurile sale diabolice.