Spovedeste-te si mori!

Sunt vicar în una din parohiile mari din Nantes... Într-o seară, în cursul lunii trecute, eram zdrobit de oboseală... Pe la miezul nopţii, tocmai când îmi terminasem rugăciunea, la uşa presbiteriului a răsunat soneria cu o violenţă care m-a făcut să tresar. Am auzit-o pe servitoare deschizând fereastra să vadă cine vine la ora aceea. Neîndoindu-mă că a venit cineva pentru un bolnav, am coborât eu însumi să deschid. În prag, o femeie de vreo patruzeci de ani şi-a împreunat mâinile văzându-mă: - Domnule abate, veniţi repede, e vorba de un tânăr care o să moară. - Doamnă, o să mă duc mâine, înainte de slujba de la ora şase. - O să fie prea târziu! Vă implor, domnule abate, nu mai întârziaţi... - Bine, scrieţi-mi în agendă strada, numărul şi etajul. A intrat în hol şi am văzut-o în plină lumină, avea un chip îndurerat. A scris: strada Descartes 37, etajul al doilea. - Contaţi pe mine, doamnă, voi fi acolo în douăzeci de minute. Femeia mi-a spus în şoaptă: - Dumnezeu să-şi aducă aminte de bunătatea dumneavoastră, fiindcă sunteţi foarte ostenit, şi să vă ocrotească la ceas de primejdie! Apoi s-a făcut nevăzută în noapte. Mi-am luat pardesiul, sfântul mir trebuincios şi am plecat pe străzile pustii şi întunecate. O patrulă a aţintit asupră-mi lumina unei lanterne, i-am arătat permisul de trecere permanent şi mi-am urmat drumul grăbind pasul... Am găsit, nu prea lesne, numărul 37 de pe strada Descartes: un bloc mare, cu cinci etaje, cu ferestre bine camuflate. Dintr-un apartament se auzea un zgomot înăbuşit de radio. Uşa de la intrare, din fericire nu era încuiată. Am urcat scara la lumina lanternei mele şi, ajuns la etajul al doilea, am sunat hotărât, ca un om aşteptat. Un zgomot de paşi, apoi al unui comutator, o dâră de lumină, scârţâitul unui zăvor de siguranţă şi uşa s-a deschis. Un tânăr de douăzeci de ani mă priveşte cu o mirare respectuoasă. - Vin, îi spun, pentru un bolnav în primejdie de moarte. Aici este? - Nu, domnule abate, e o greşeală. Aici e într-adevăr strada Descartes, numărul 37, etajul al doilea. E şi un tânăr aici, eu sunt (zâmbeşte), dar nu sunt deloc pe moarte. E, desigur, o greşeală, femeia a vrut să scrie „Despartes”. Dar intraţi, vă rog, câteva clipe. Sunteţi îngheţat, vă pregătesc un grog... Ascultam, a continuat el, muzică ungurească, retransmisă de la Viena. A închis brusc aparatul. - Domnule abate, de doi ani vreau să vorbesc cu dumneavoastră, să-mi deschid sufletul. Nu îndrăzneam să vă caut. Vizita asta întâmplătoare e cu adevărat providenţială. Sunt un fiu rătăcitor. Stând lângă mine pe divan, mi-a povestit întreaga viaţă. Plecând, l-am lăsat împăcat cu Dumnezeu. M-am grăbit să ajung în strada Despartes, gândindu-mă la vizita extraordinară pe care o făcusem... La toate clopotniţele din oraş bătea ora unu şi un sfert. Deodată, sirenele au mugit lugubru: alarmă de noapte. Am grăbit pasul. Pe strada Despartes, numărul 37 nu exista, strada se oprea la numărul 16. Nu mai înţelegeam nimic. Dar n-am mai avut răgaz de comentarii: primele bombe cădeau în partea de nord a oraşului, iar zgomotul infernal se apropia: abia am mai avut timp să mă adăpostesc în prima pivniţă întâlnită. Am trăit trei sferturi de oră de adevărată groază. Când am ieşit, acoperişurile oraşului erau luminate. Se vedeau cel puţin două sute de focare de incendiu. Peste tot, faţade spintecate parcă de cuţit, blocuri prăbuşite în mijlocul şoselei, nori de fum, de praf, ţipete de disperare nebună. M-am dus la postul de prim-ajutor cel mai apropiat. Acolo, mai multe sute de morţi şi de răniţi erau aşezaţi în curte. Veneau întruna alţii: femei, copii în cea mai mare parte. Pe front nu văzusem măcel la fel de cumplit ca acesta... Mergeam de la unul la altul dând iertarea păcatelor sau miruind în grabă frunţile fără viaţă. Deodată, a trebuit să mă sprijin de zid, trebuie să fi fost livid. - Ce s-a întâmplat, domnule abate? M-a întrebat unul dintre doctori. E poate vreo rudă a dumneavoastră? - Nu, un enoriaş! Tocmai lovisem cu piciorul cadavrul tânărului de pe strada Descartes numărul 37. Abia cu o oră în urmă îl lăsasem plin de viaţă, foarte bucuros că i se iertaseră păcatele. Şi îmi aduceam aminte de cuvintele lui: „E o greşeală domnule abate, nu e nimeni pe moarte aici, sunt sănătos”. Şi râdea! Era în pragul veşniciei şi nu ştia. Bunătatea lui Dumnezeu îi lăsase timp să se spovedească înainte de alarmă. I-am luat portvizitul; avea în el actul de identitate: „R.N., douăzeci şi unu de ani”, bonuri de alimente, o scrisoare îngălbenită şi fotografii; una dintre ele înfăţişa o femeie de patruzeci de ani. Am tresărit. Era, fără îndoială, portretul celei care venise să mă roage să merg în strada Descartes, la numărul 37 să văd un tânăr în primejdie de moarte. Pe spatele fotografiei am citit doar cuvântul acesta: „Mama”. Altă fotografie o înfăţişa pe patul morţii, cu mâinile îmbrăţişate pe piept ţinând rozariul şi avea înscrise datele acestea: 7 mai 1898 – 8 aprilie 1939. Am privit scrisoarea îngălbenită... Scrisul semăna cu cel al necunoscutei ce notase adresa în agenda mea, în presbiteriu. Fragment din lucrarea „Morţii ne vorbesc” de Francois Brune

Lacuna Coil - Spellbound (Melodia Saptamanii 26.04.2010)

Burning here
In my room
Feeling that
The walls are moving closer
Silently, the dark takes me
Leads me to
The ending of another day
I'm haunted


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Velvet drapes
Glowing candles
Silent whispers
Of words inside of my head
The nighttime comes
It waits for me
Leads me to
The ending of another day
I'm haunted


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Break the spell.


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Everywhere I go, I am spellbound.
Everywhere I go, I am spellbound.
Everywhere I go, I am spellbound.
I will break the spell you put on me.

Trail of broken hearts

Here we are, far beyond the distant sky
I've seen all the world and how the story will be over
Through the snow and tainted mountains we have climbed
Now we have found the light that guides us over
Through the falling rain we've traveled far and wide
And through the blackest darkness, stars above shining bright

Through the sun and winter rain will fall
All our lives we all were waiting for a sign to call
We're walking hand in hand in dreams of endless time
How do we know when we will leave this life behind?

Stare at life through eyes of mine
The hate, the fear and the pain
There's a feeling held deep inside
When life you live is in vain

Fly away down the lonely roads of yesterday
We close our eyes to see the light of brighter days
And all alone we'll be where time can never heal
With the trail of broken hearts flying free

Once again we walk this lonely road
There are times that we were wading through the rain and cold
We're lost in memories of what we left behind
Relive the dreams, the endless screams of pain inside

Lives are filled with emptiness
The fear returns once again
Searching endlessly, now we will see
Drown your mind in the pain

The last temptation will be all that's left for me
When I see those tears you cry
When I hear those lies you lie
When I feel all creation now falling down on me
Is this the reason to be?

Pain - Shut Your Mouth (Melodia saptamanii 19.04.2010)

Cu Peter Tragten in rol principal, pe post de grand master, trupei Pain nu ii trebuie nimic mai mult. Peter face instrumentalele, vocalul si versurile. Dupa cum am comentat si pe Youtube la videoclipul acestei piese: He doesn't deserve to be compared with other people. Peter is UNIQUE! He's the master, not just another man seen on the big screen...

The only thing I ever wanted, the only thing I ever needed
is my own way - I gotta have it all
I don't want your opinion, I don't need your ideas
stay the fuck out of my face, stay away from me
I am my god - I do as I please

just wipe your own ass and - shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around

my mind is playing tricks on me
I am not as stable as I used to be
pushed and shoved, you know you're going too far
I will not break my back for you no more, I am gonna go my
way
I am gonna take control
time to wake up and dig myself out of this hell

just wipe your own ass and - shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around - shut your mouth
you're getting what your ego deserves - shut your mouth
what comes around you know goes around - shut your mouth

shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around

shut your mouth
shut your mouth
shut your mouth

Parerea Copiilor Despre Mame

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la urmatoarele intrebari:

1) De ce a facut Dumnezeu mame?
a. Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
b. Mai mult ca sa curete casa...
c. Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

2) Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
a. El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
b. Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
c. Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...

3) Din ce ingrediente au fost facute mamele?
a. Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
b. Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

4) De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?
a. Pentru ca noi sintem neamuri...
b. Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

5) Ce fel de fetita a fost mama ta?
a. Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
b. Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
c. Altii imi spun ca ea era buna candva.

6) Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
a. Numele lui de familie..
b. Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
c. Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?

7) De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
a. Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
b. Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
c. Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.

8) Cine-i boss la voi in casa?
a. Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
b. Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
c. Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.

9) Care-i diferenta dintre mama si tata?
a. Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
b. Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
c. Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...
d. Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

10) Ce face mama ta in timpul liber?
a. Mamele nu au timp liber.
b. O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

11) Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
a. In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
b. Dieta.

12) Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
a. Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
b. As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
c. Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului..

Nightwish - Amaranth (Melodia Saptamanii 12.04.2010)

Baptised with a perfect name
The doubting one by heart
Alone without himself

War between him and the day
Need someone to blame
In the end, little he can do alone

You believe but what you see
You receive but what you give

Caress the one, the Never-Fading
Rain in your heart - the tears of snow-white sorrow
Caress the one, the hiding amaranth
In a land of the daybreak

Apart from the wandering pack
In this brief flight of time we reach
For the ones, whoever dare

You believe but what you see
You receive but what you give

Caress the one, the Never-Fading
Rain in your heart - the tears of snow-white sorrow
Caress the one, the hiding amaranth
In a land of the daybreak

Reaching, searching for something untouched
Hearing voices of the Never-Fading calling

Caress the one, the Never-Fading
Rain in your heart - the tears of snow-white sorrow
Caress the one, the hiding amaranth
In a land of the daybreak

13 locuri de vizitat din Romania

Petrom a facut un mini-calendar de birou de pe care poti decupa 13 imagini ale unor atractii turistice foarte impresionante din Romania pe care le voi enumera in randurile care urmeaza + cateva info despre acele locuri:

1. Biserica Sfântul Nicolae din localitatea Densuş, judeţul Hunedoara.
(Cea mai veche biserică din România)

În Ţara Haţegului, aproape de ruinele cetăţii Ulpia Traiana Sarmizegetusa, se ridică o biserică “ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare, (care) face impresia unei opere divine furate de genii nocturne”, după cum o prezintă George Călinescu. Făurită în secolul al XIII-lea în stil romanic din pietrele cetăţii, biserica Sfântul Nicolae din Densuş îşi ascunde încă taina naşterii. Fie că a fost construită pe ruinele unui monument pre-creştin dac, fie că a fost iniţial un mausoleu ridicat în memoria generalului Longinus Maximus, biserica îşi primeşte în fiecare duminică enoriaşii – săteni sau pelerini veniţi de departe – la închinăciune.

2. Trovanţi din satul Costeşti, judeţul Vâlcea
(Pietrele vii de la Costeşti)

Trovanţii sunt pietre care au luat naştere în urmă cu câteva milioane de ani prin acumulări succesive de nisip şi gresie, cimentate de apele calcaroase. Însă oamenii de prin partea locului consideră trovanţii adevărate sculpturi ale naturii, despre care ar putea să jure că mai cresc puţin cu fiecare ploaie, aidoma unor plante de piatră. Că, după ploaie, din nisipul ud se nasc mogâldeţe mici, sferice şi elipsoidale. Până când cercetătorii vor formula o teorie fără cusur, trovanţii rămân acoperiţi de voalul de poveşti şi legende populare. Milimetrici sau mari cât un stat de om, trovanţii ne aşteaptă tăcuţi la Muzeul Trovanţilor din Costeşti, judeţul Vâlcea.

3. Cetatea de lângă satul Colţeşti, judeţul Alba

(Cetatea aruncată în valurile istoriei)

În comuna Colţeşti din judeţul Alba, pe creasta unui deal calcaros, o familie de nobili a construit pe la 1296 o cetate de apărare în calea invaziei tătare. Cetatea Trascăului avea să aibă parte de o istorie tare zbuciumată: în 1470, Matei Corvin o confiscă pentru a o dărui voievodului Transilvaniei; în 1510, cetatea le revine nobililor de Trascău, pentru ca în 1514 să fie devastată de ţăranii lui Gheorghe Doja. În 1713, trupele imperiale distrug castelul pentru că nobilii proprietari cad în dizgraţiile Casei de Austria. Doar câteva ziduri şi cele două turnuri au rămas să spună povestea Cetăţii Trascăului.

4. Turnul Chindiei din Târgovişte
(Bastionul cetăţii Târgovişte)

“Straja” Curţii Domneşti şi emblema oraşului Târgovişte, Turnul Chindiei a fost construit la porunca lui Vlad Ţepeş în secolul al XV-lea, peste pridvorul bisericii ctitorite de Mircea cel Bătrân. La “chindie”, când soarele apunea, din turn se anunţa închiderea porţilor oraşului. Iniţial, construcţia avea două niveluri şi servea drept punct de pază, foişor de foc şi vistierie pentru tezaur. Mai târziu, turnul a fost complet restaurat de domnitorul Gheorghe Bibescu. Acum Turnul Chindiei măsoară 27 m înălţime, 9 m în diametru şi adăposteşte o expoziţie dedicată domniilor lui Vlad Ţepeş.

5. Turnul cu Ceas, Sighişoara, judeţul Mureş
(Ceasul cu zile)

Arhivele veacului al XIV-lea consemnează construcţia celui mai reprezentativ turn al Sighişoarei: Turnul cu ceas. Impozant, cu metereze de apărare şi temutele turnuleţe secundare ce atestau autonomia judiciară a cetăţii şi confereau dreptul de a aplica pedeapsa capitală (jus gladii), Turnul cu ceas a găzduit reuniunile sfatului, arhiva şi tezaurul Sighişoarei. Orologiul din turn, creat pe la 1600 şi refăcut de mai multe ori, înfăţişează zeii romani ai zilelor săptămânii (Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele), Zeiţa Păcii cu ramura de măslin, Zeiţa Dreptăţii cu balanţa, Zeiţa Justiţiei cu spada şi doi îngeraşi care întruchipează Ziua şi Noaptea

6. “Podul lui Dumnezeu”, comuna Ponoarele, judeţul Mehedinţi
(Legendele de pe Podul lui Dumnezeu)

În România, la Ponoarele, în judetul Mehedinţi, se află unul dintre cele 3 poduri naturale din lume – şi singurul care poate fi traversat cu maşina. Se spune că podul a fost făcut de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să ajungă la Tismana şi să construiască o mănăstire, după ce a fost alungat din satul unde voise să o ctitorească iniţial. Desele accidente de pe pod au dat naştere altei legende, potrivit căreia Dracu stă la un cap al podului şi aruncă maşinile în apă, dar Dumnezeu îi apară pe drumeţi. Crucea ridicată de un şofer salvat ca prin miracol de la moarte stă mărturie că uneori legendele se împletesc strâns cu realitatea.

7. Mănăstirea de lângă Cârţa, judeţul Sibiu

(Mănăstirea gotică dintre Făgăraş şi Sibiu)

La Cârţa, la vreo 43 km de Sibiu cum mergi spre Braşov, întâlneşti un monument emblematic pentru goticul timpuriu din Transilvania. Mănăstirea Cârţa a fost întemeiată în 1205 de călugării cistercieni veniţi din Franţa. După ce a fost devastată şi incendiată de tătari în jurul anului 1241, a fost cu totul desfiinţată de Matei Corvin în 1474. Acum este biserica parohiei evanghelice din Cârţa.

8. Cascada Beuşniţa, Munţii Aninei (Cheile Nerei), judeţul Caraş-Severin

(Voalul de mireasă de peste ochiul de apă)

Din fire mătăsoase de apă aruncate peste pietre se ţese legenda ciobăniţei bănăţence şi a tânărului bei turc. Dacă o asculţi cu atenţie, Cascada Beuşniţa îţi va şopti despre o dragoste imposibilă, curmată de tatăl beiului. Despre cum ochiul tânărului bei, pierdut în luptă, plânge mereu şi mereu după iubita sa. Iar din ochiul său, transformat într-un lac care nu îngheaţă niciodată (Lacul Ochiul Beiului), curge în cascadă voalul miresei sale, răpuse înainte de vreme.

9. Chilia lui Dionisie Torcătorul, Munţii Buzăului (Poiana Cozanei), judeţul Buzău
(Credinţă fără predici, dar cu piedici)

Satul Nucu, din judeţul Buzău, este un loc vechi şi plin de mister. Cine se încumetă să meargă pe drumul abrupt de munte are prilejul să întâlnească cel mai important complex de vestigii rupestre din Munţii Buzăului. Peşteri, chilii şi biserici săpate în piatră în primele secole de creştinism erau folosite ca locuri de refugiu şi de cult. Una dintre chilii i-a aparţinut calugărului Dionisie, botezat de oameni “Torcătorul” pentru că îşi torcea singur firele pentru haine, pe care apoi tot el le şi împletea. Şi fiindcă nu-i plăceau musafirii nepoftiţi, călugărul pustinc a complicat şi mai mult calea spre grota sa suspendată.

10. Lacurile glaciare din Hârtopul Leaotei, Munţii Făgăraş, judeţul Argeş
(Lacurile glaciare găzduite de Munţii Făgăraşului)

Între vârfurile înalte de peste 2500 m ale Munţilor Făgăraş, sunt picurate vreo 60 de lacuri glaciare. După ce urci cu maşina, iei muntele la picior pe la miazăzi şi laşi în urmă stâne, refugii montane, cascade şi podeţe peste râuri nervoase, ca să ajungi în Căldarea Leaotei. Aici, munţii mândri se oglindesc în lacuri ca Scoica (foto), Lacul Roşu sau Mioarele (aflat la cea mai mare altitudine din România, 2282 m). Frumuseţea locului îţi dă fiori, pentru că temperatura medie anuală nu depăşeşte 8°C.

11. Cetatea ţărănească din Hărman, judeţul Braşov

(Oraşul-cetate de lângă Braşov)

În 1240, sătui de invaziile mongole, sătenii din oraşul Hărman au hotărât să invoce sprijin divin şi pământean, aşa că au ridicat o biserică din piatră şi o cetate fortificată. Biserica este construită iniţial în stil romanic, apoi refăcută în stil gotic după focul din 1593. Cetatea ţărănească este fortificată cu ziduri şi turnuri înalte şi groase, prevăzute cu creneluri prin care smoala încinsă se revărsa asupra asediatorilor. Acum, Hărmanul este un oraş mult mai paşnic, însă istoria sa zbuciumată a ramasă săpată adânc în zidurile cetăţii.

12. Salina din localitatea Turda, judeţul Cluj

(Sarea, din vremea romanilor până astăzi)

Exploatările din salina de la Turda au început încă din vremea romanilor, dar abia în 1271 sunt atestate documentar extragerea, depozitarea şi transportul sării pe apă. Estimările geologice scot la iveală aproape 39 de milioane de tone de sare distribuite pe 45 km pătraţi, în mai multe mine precum Rudolf, Ghizela, Terezia şi Franz Josef. Din 1992, mina Rudolf este amenajată ca sală de tratament subteran, datorită îngrijirii cu succes a afecţiunilor respiratorii în mediul salin.

13. Statuia lui Decebal din apropierea oraşului Orşova, judeţul Mehedinţi

(Capul lui Decebal. La Cazane)

Statuia ultimului rege dac veghează Dunărea gâtuită la Cazanele mici, în apropiere de Orşova. Doisprezece sculptori-alpinişti au lucrat mai bine de 10 ani ca să ne putem mândri acum cu cea mai înaltă statuie sculptată în piatră din Europa (55 m înălţime şi 25 m lăţime).

Cum să fii un roackăr - articol găsit pe un site

Am dat întâmplător peste Almatheya pe DeviantArt care a comentat articolul găsit de ea al unui tip care a scris despre rockeri şi cum să devii un rockero vero. Spor la citit şi, desigur, la râs!

Cum să devii ROCKER?
Nu este, probabil, pentru nimeni o noutate că majoritatea celor speriaţi sau nedumeriţi de rockeri şi de felul acestora agresiv de a se îmbrăca şi comporta nu ştiu de fapt de unde provine şi ce înseamnă muzica ascultată de noi, ca să nu mai vorbim de filosofia ce se ascunde în spatele acesteia.

Uneori, superficialitatea cu care este privit modul de manifestare al rockerilor duce la concluzii cât se poate de amuzante, cum este şi acest articol pe care îl vom analiza mai jos, scris, fără umbră de îndoială, de un specialist care a stat zile în şir să studieze felul în care se comportă subiectii, adică rockerii.

Iată ce spune Autorul (îi vom atribui acest pseudonim, în lipsa unuia asumat chiar de el):

"Îmbrăcămintea te defineşte mai mult decât muzica pe care o asculti. Pentru început trebuie să ţii minte câteva lucruri: haine negre. În ceea ce priveşte hainele negre, ai putea fii interpretat de ceilalţi ca fiind lipsit de creativitate, dar tu eşti un neînţeles oricum, aşa că părerea celorlalţi nu contează.
Hainele: - tricouri negre cu formaţii dacă se poate: Sepultura, Dimmu Borgir, Cradle of Filth;
- blugi negri sau pantaloni din piele. Cu pantalonii de piele eşti mai rocker;
- geacă de piele. Lumea va crede că ai motor;
- bocancii negrii (rocker adevărat), cât mai grei. Dacă nu găseşti poţi să încerci la armata română, sunt la reduceri. Ţine minte: hainele negre şi bocancii trebuie purtaţi pe orice anotimp, fie că e vară sau iarnă, chiar dacă faci viermi sau ciuperci, asta te defineşte ca rocker."

Lăsând la o parte faptul că Autorul are probleme cu conjugarea verbului "a fi", ceea ce ne face să credem că acest articol publicat de el nu este, aşa cum sperasem, un pamflet, se pare că acesta nu înţelege că nu toţi rockerii adoptă această modă, şi, dacă o fac, nu o fac pentru că este trendy ci pentru că îşi doresc să se identifice cu formaţiile pe care le admiră.

Pentru rockeri, spre deosebire de adepţii altor genuri muzicale, hainele şi accesoriile reprezintă un mod de a-şi exprima filosofia de viaţă, şi nu de a se încadra într-un curent care îi face mai admirati în liceu, în facultate sau pe stradă. Pentru majoritatea, cel puţin.

Iată ce scrie în continuare documentatul Autor (chiar, ca fapt divers, o fi petrecut vreo seară la rockoteca din LMC studiindu-şi subiecţii?):

"Ca să fii rocker ca la carte, toată viaţa trebuie să fii un neînţeles. Chiar dacă uneori lumea va încerca să te înteleagă şi va reusi să te înţeleagă, rămâi un neînţeles, doar eşti rocker."

S-ar părea că anonimul Autor încurca puţin borcanele... oare nu se refera la tinerii emo? Se pare totuşi că nu, pentru că în continuare spune:

"- emo nu este rock"

Să fie o replică auzită în timpul "studiilor" sale asupra rockerilor?

De fapt, iată cum defineşte el un rocker:

"Dacă eşti dispus să te arate toată lumea pe stradă cu degetul, că arăţi de parcă te-ai întoarce de la o petrecere de Halloween, atunci te-ai născut ca să fii rocker".

Ce-i drept, o definiţie care ne lasă fără cuvinte... Probabil că una mai concisă n-am fi putut găsi nici noi!

Odată ce a rezolvat şi acest aspect, iată cum continuă Autorul:

"Cu petrecerile te vei obişnui foarte usor, pentru că după câteva beri, toată lumea va trece de la grohăieli la "cine e stăpânul, cine e jupânul". Tranziţia e grea la început, că după, o să cazi melancolic pe gânduri, aducându-ţi aminte de vremurile de altădată (manele)."

Eh, aici în sfârşit ne dăm seama de trista, traumatizanta experienţă prin care a trecut. Deh, nu este uşor să "suporţi" o noapte întreagă muzica de rockeri...să nu mai vorbim de obiceiurile acestora...la un moment dat te apucă nostalgia şi pofta de salam, peşte şi alte bunătăţi, nu-i aşa?

"Toţi beau bere aşa ca şi tine, căci şi tu vei bea bere la rândul tău, la pet, chiar şi atunci când ţi se va face foame. Renunţi la shaorma pentru 2 beri (la pet)."

Dacă stăm să ne gândim, articolul autorului este instructiv. Aşa putem face şi noi o sumă a clişeelor legate de rockeri, deci îi mulţumim!

"Nu contează la ce instrument cânţi, atâta timp cât ce scoţi este zgomotos, eşti METAL. Versurile despre: sânge, viaţa ta neînţeleasă, femei, dumnezeu, Dracul."

O concluzie tipică pentru un iubitor de muzici orientale: metalul este zgomot! Păi cum altfel?

Mda, adevărul este: ce ar fi versurile pieselor rock fără eternul feminin? Sau dacă le-am da la o parte pe cele despre SÂNGE?! Oare de metafore o fi auzit vreodată?

Ca un Autor ordonat ce se află, el face şi un rezumat al celor scrise anterior, mergând probabil pe principiul că aceia care îşi doresc sa devină rockeri urmându-i sfaturile sunt mult prea grăbiţi în a-şi atinge obiectivul încât nu au răbdare sa parcurgă consistentul text:

"Mici detalii rock-ăriceşti:
- trebuie să pari că ştii să cânţi la chitară, chiar dacă nu ai pus mâna pe un instrument vreodată;
- te uiţi urât la lumea de pe stradă;
- îţi grohăi muzica pe stradă;
- nu-ţi plac pisicile negre;
- te speli cât mai rar;
- emo nu este rock;
- semne specifice rock-erilor [cele două degete ];
- te uiţi obligatoriu la Bring the Noise"

Urmând aceste reguli, ne asigură el, "vei fii METAL!".

Articolul însă trage şi a doua concluzie:

"Dacă totuşi nu îţi iese treaba, poţi reveni la cine eşti tu cu adevărat şi probabil aşa e cel mai bine. Manele ON!"

Părerea noastră: Rămâi la iniţierea rapperilor! Acolo parcă te-ai pricepe mai bine.

Reply la postul cu AH1N1

Inainte sa fi tras niste concluzii PRIPITE ar fi trebuit sa va ganditi si sa va dati seama ca acelui subiect i-am dat un simplu copy paste de la un e-mail primit. Si cum zicea Dan-Marius, chiar am ras in hohote in timp ce-l citeam. Daca ar fi sa fiu ori pro sau contra... as fi intre. Dar asa cum a fost cu gripa aviara, asa ii si cu porcina... la anul probabil se va inventa gripa vacareasca.

RIP SOCIETY.

...

Daca ar fi sa urasc o carte mai mult ca Ion (a lui Rebreanu)... atunci cu siguranta ar fi Don Quijote.

Daca ar fi fost dupa mine... fiecare carte ar fi trebuit sa ramana in limba ei proprie... sa nu fie un "must read ca o sa dati test din ea". Asa nu ar fi trebuit sa o citesc ca nu stiam spaniola. Ce ma deranjeaza, ca sa fiu sincera, este limbajul invechit. Nu pot sta un minut fara sa caut in dictionar vreun termen amarat care de multe ori nici nu-l gasesc si raman in plop, iar plopu-n aer.

Ca sa fiu emo... si sa fiu truu... I hate my life. Why me?!?!?! Why always me?!?! Fuck school! Fuck Cervantes! Fuck Don Quijote!

Alter Bridge - Broken Wings (Melodia Saptamanii 05.04.2010)

Fight the fight alone
When the world is full of victims
Dims a fading light
In our souls

Leave the peace alone
How we all are slowly changing
Dims a fading light
In our souls

In my opinion seeing is to know
The things we hold
Are always first to go
And who's to say
We won't end up alone

On broken wings I'm falling
And it won't be long
The skin on me is burning
By the fires of the sun
On skinned knees
I'm bleeding
And it won't be long
I've got to find that meaning
I'll search for so long

Cry ourselves to sleep
We will sleep alone forever
Will you lay me down
In the same place with all I love

Mend the broken homes
Care for them they are our brothers
Save the fading light in our souls

In my opinion seeing is to know
What you give
Will always carry you
And who's to say
We won't survive it too

On broken wings I'm falling
And it won't be long
The skin on me is burning
By the fires of the sun
On skinned knees
I'm bleeding
And it won't be long
I've got to find that meaning
I'll search for so long

Set a-free all
Relying on their will
To make me all that I am
And all that I'll be

Set a-free all
Will fall between the cracks
With memories of all that I am
And all that I'll be

On broken wings I'm falling
And it won't be long
The skin on me is burning
By the fires of the sun
On skinned knees
I'm bleeding
And it won't be long
I've got to find that meaning
I'll search for so long