Să-ţi spun un secret, dar să-l păstrezi pentru inima ta. Ştiai că ţi-am înregistrat vocea din convorbirile noastre telefonice, astfel încât să te ascult cum mă încurajai de fiecare dată şi ca să ştiu că eşti undeva pe acolo, departe, dar încă în inima mea? Am salvat cenuşa discuţiilor noastre pe Mess închise în arhiva mea personală, jurnalul primei mele mari iubiri. Şi mai ştii ceva? Încă mai port acea jumătate de inimă la gât, dar s-a contopit cu pielea-mi, aşa ca de fiecare dată când încerc să o smulg, atunci când nu te mai vreau, să rup o parte din mine, să mă doară, că merit.
Nu mă uita. Aş dori să înţelegi tot ce am făcut împreună, fiindcă fiecare lucru, semnificativ sau mărunt, va fi ţinut încuiat într-un colţişor al inimii mele, zi de zi. Încă mi dor de tine, după cât am suferit, încă te iubesc. Niciodată să nu mă uiţi. Nu-mi uita numele, Alexandra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu