sâmbătă, iunie 19, 2010

Interviu Smog


Cu toate că se întâlnesc doar de câteva ori la sfârşitul săptămânii pentru a repeta, aceşti băieţi, prin profesionalismul, ambiţia şi dorinţa lor, au reuşit să iasă „din carapace” pentru a se putea face afirmaţi. Ce vor face băieţii în continuare şi ce ne pregătesc anul acesta? Aflaţi din cele ce urmează...

1. Salut, Arny. Aveţi deja 5 ani de când aţi început să activaţi ca un întreg. Ce schimbări majore au fost produse din acel moment în vieţile voastre şi cum vă simţiţi acum după atâta timp?

R: Pe când eram tineri era foarte frumos, atât doar că ne lipsea experienţa. În tot acest timp am mai învăţat câte ceva nou (în sensul pozitiv), am dobândit mai multă încredere în ceea ce facem. Schimbări majore nu s-au produs. Practic, suntem aceiaşi oameni care am fost şi atunci, dar cu mult mai maturi.

2. Care este începutul Smog? Care a fost primul concert şi cum a decurs?

R: Începutul Smog a fost în anul 2004 atunci când Sirgher Lorant, chitaristul nostru, împreună cu Chis Norbert, toboşarul, s-au gândit să reproducă nişte melodii. În 2005 ni s-a alăturat Adi Bologa la bass, urmând să plece mai târziu din trupă, cooptându-l, în schimb, pe Tommy în 2009. Primul vocal a fost Horaţiu, care a stat timp de 2 ani, apoi i-am luat locul în 2006. Lansarea oficială a fost însă în 2005 când am cântat la „Miss Liceu Aurel Popp” câteva cover-uri. Apoi în următorii ani am avut numeroase concerte şi festivale prin care am reuşit să ne afirmăm. De exemplu la Casa de Cultură G.M. Zamfirescu, la Christmas Fest, Samfest Rock, Zilele Sătmanului, Death Fest V, East-West Fest, precum şi în unele oraşe din ţară: Satu Mare, Cluj, Bistriţa Năsăud, Seini, Baia Mare, Oradea... Suntem, de asemenea, mândri că am concertat cu nume cunoscute din scena rockului românesc precum: Trooper, Altar, Truda, Bucovina, Luna Amară, Krepuskul, dar şi din afară: Lake of Tears, Crematory, Cadaveres, Kalapcs etc.

3. Descrie-ne în câteva cuvinte activitatea voastră în trupă, la repetiţii/concerte...

R: Păi, cum să fie? La repetiţii niciodată nu ne-am prostit, iar în timpul concertelor dăm tot ce avem mai bun din noi şi, desigur, nu în ultimul rând, ne distrăm foarte mult. Altceva mai mult nu am ce să adaug.

4. Eşti implicat în două proiecte. Primul, Smog, iar celălalt, Echoes From The Deep. Cum te împarţi între ele aşa încât să ai timp de familie, prieteni etc.?

R: Faza este următoarea... cu Echoes From The Deep nu am lucrat, din păcate, de ceva vreme, din cauză că nu mai avem chitarist şi toboşar. Cu Smog, numai vinerea, sâmbăta şi duminica lucrăm, dar nu întotdeauna. Pe lângă toate acestea, de familie şi prieteni avem tot timpul din lume.

5. Din câte ştiu, tu cânţi la vioară de câţiva ani buni, iar chitara o zdrăngăni de parcă ai fi „profi”. Care este secretul tău? Cine ţi-a stat în spate de ai urmat această cale?

R: Aşadar, bine ştii. Din clasa întâi fac vioară, iar în a cincea m-am apucat şi de pian ca instrument secundar. La chitară am început să cânt din hobby pentru că m-a atras şi mi-a plăcut, iar după un timp m-am apucat de tobe şi să cânt cu vocea. Părinţii mei m-au ajutat foarte mult, chiar şi acum. Ei au stat mereu lângă mine când am avut nevoie de ceva.

6. Cum te simţi în postura de lead vocalist al unei trupe?

R: În primul rând, ceea ce fac îmi place foarte mult. Încă de când eram mic visam să am o trupă şi să cânt la voce. Nu pot să spun că mă pricep foarte bine deoarece sunt oameni cu mult mai buni decât mine, dar asta mă face să lucrez tot mai mult pentru a ajunge la nivelul lor.

7. Ce preferinţe aveţi la capitolul muzică, ce anume vă inspiră?

R: Am vrut să ne facem auziţi printr-o muzică dură, apăsată, care să ne caracterizeze într-un fel sau altul. Coverurile le-am făcut după trupele noastre preferate precum: Sepultura, Slipknot, Pantera etc., care sunt, desigur, şi cele care ne-au influenţat de-a lungul carierei noastre.

8. Ce părere aveţi despre noile trupe de rock care apar în România?

R: Sunt foarte multe trupe underground în România care sunt foarte bune, dar, din păcate, aici nu vom ajunge nicăieri. Nu avem posibilităţi. În România cu acest gen de muzică este greu de ţintit în sus.

9. La ce ne putem aştepta în viitor din partea SmoG (asta numai în cazul în care nu este ceva secret)?

R: Fanii se pot aştepta în 2010 la două albume semnate SmoG. Primul, dacă totul merge ca la carte, va apărea în August sub numele „Totul sau Nimic”, dar până atunci avem şi câteva festivale şi concerte la care vă aşteptăm, spre exemplu în Cluj Napoca, Carei, Satu Mare şi chiar în Ungaria. Dacă va merge şi de această dată bine, următorul album este programat spre a ieşi undeva prin Decembrie.

Articol realizat de către:

Alexandra C.


duminică, iunie 13, 2010

Long time no post

It's been such a long hot day.
Un inceput mai dragut nici ca nu se putea :]
In primul rand, long time no posting here, motivul principal: lipsa de time si... lenea. Si nu prea am mai avut idei de posting (nu ca asta ar fi geniala).
Ce am facut eu in tot acest timp :-? Nervi, crize, betii, iar nervi, iar crize si tot asa. De ce? Pai sa o luam de la inceput.
Sfarsit de scoala... sfarsit de a 11a... Gojdu... the best fucked up school from Oradea (it's really the no. 1 school from whole Bihor)... Hmm :-? Daca ar fi sa ma gandesc mai bine au chiar si o legatura. (Luati acest post la modul sarcastic, cinic). Sa zicem ca mi-am dat si eu silinta odata in viata pentru a avea o medie mai mare ca in primul semestru (nu ca nu ar fi fost destul de mare). Si dupa cum ziceam, da, chiar mi-am batut capul cu corectarea mediilor... si, nementionand materia, nu am primit un amarat de 9 pe un proiect la fel de amarat, ci 8, astfel iesindu-mi 6 (singura medie sub 9), ceea ce m-a lovit direct in inima. Si normal ca nu mi se pare corect, cand eu, fata de alti colegi dragi, pe langa ca am pus de la mine si din n-spe mii de carti si de pe net, pot zice ca am lucrat si mi-am dat interesul fiindca era o tema chiar interesanta si captivanta. Dar nu, a trebuit sa imi dea 8 ca sa imi f#&$ toata media. Unde e dreptatea? Pardon, in Romania asa ceva nu mai exista (n-am de gand sa ma apuc cu politicianismele mele acum, in alt post, da).
Bun, dupa "peripetia" asta .. ce sa zic... de nervi era sa-mi rup gatul pe scari la scoala, am dat intr'o tipa care urca scarile, neintentionat, am dat cu pumnii in copacul din fata scarii si am bagat in mine bere cat pentru 10. Ca apoi urmatoarea zi, spre sfarsit, sa aflu ca aceasta medie de 6 sa nu imi schimbe in rau media generala care a ramas exact aceeasi ca si pe primul semestru.
In tot acest timp... din cauza stresului am uitat ca pe 30 Mai a fost aniversarea a o luna de cand suntem, eu cu Tommy, impreuna and tot in aceeasi zi a fost si ziua lui de nastere (acolo am mers). Anyway, Happy One Month Together Sweetheart. Well, they are almost 2 months now.
Well... getting over that period.. and focusing on present... Today was my darling's graduation ceremony at faculty. A fost grozav, desi caldura a fost insuportabila inca de dimineata. Multa, multa lume prezenta si desigur multa rockerime. Macar in biserica a fost mai racoros :)) Am facut multe, multe poze si o sa postez o parte din ele cand le voi primi, but today he couldn't send them to me, he was so so tired. I was tired too. Everyone was... Dupa aceea, am mers cu el si cu Bella (his big sister), la o bere :)) I so needed that :P Iar apoi de la 3 la 5 dans si sa ma interesez de sala pentru majorat. Avand in vedere ca de dimineata am fost pe ditamai tocurile, intr-un final am ajuns acasa rupta si schiopatanda.

So this was my first post since 28th of April. With the whole story happened since then. Sorry that I talked half English, half Romanian, it's the late hour causing me problems thinking properly in Romanian. Well, I'm gonna send you a big big kiss and hugs. Hope I'll post soon something more interesting than this.

miercuri, aprilie 28, 2010

Spovedeste-te si mori!



Sunt vicar în una din parohiile mari din Nantes... Într-o seară, în cursul lunii trecute, eram zdrobit de oboseală... Pe la miezul nopţii, tocmai când îmi terminasem rugăciunea, la uşa presbiteriului a răsunat soneria cu o violenţă care m-a făcut să tresar. Am auzit-o pe servitoare deschizând fereastra să vadă cine vine la ora aceea. Neîndoindu-mă că a venit cineva pentru un bolnav, am coborât eu însumi să deschid.
În prag, o femeie de vreo patruzeci de ani şi-a împreunat mâinile văzându-mă:
- Domnule abate, veniţi repede, e vorba de un tânăr care o să moară.
- Doamnă, o să mă duc mâine, înainte de slujba de la ora şase.
- O să fie prea târziu! Vă implor, domnule abate, nu mai întârziaţi...
- Bine, scrieţi-mi în agendă strada, numărul şi etajul.
A intrat în hol şi am văzut-o în plină lumină, avea un chip îndurerat. A scris: strada Descartes 37, etajul al doilea.
- Contaţi pe mine, doamnă, voi fi acolo în douăzeci de minute.
Femeia mi-a spus în şoaptă:
- Dumnezeu să-şi aducă aminte de bunătatea dumneavoastră, fiindcă sunteţi foarte ostenit, şi să vă ocrotească la ceas de primejdie! Apoi s-a făcut nevăzută în noapte.

Mi-am luat pardesiul, sfântul mir trebuincios şi am plecat pe străzile pustii şi întunecate. O patrulă a aţintit asupră-mi lumina unei lanterne, i-am arătat permisul de trecere permanent şi mi-am urmat drumul grăbind pasul... Am găsit, nu prea lesne, numărul 37 de pe strada Descartes: un bloc mare, cu cinci etaje, cu ferestre bine camuflate. Dintr-un apartament se auzea un zgomot înăbuşit de radio. Uşa de la intrare, din fericire nu era încuiată.
Am urcat scara la lumina lanternei mele şi, ajuns la etajul al doilea, am sunat hotărât, ca un om aşteptat. Un zgomot de paşi, apoi al unui comutator, o dâră de lumină, scârţâitul unui zăvor de siguranţă şi uşa s-a deschis. Un tânăr de douăzeci de ani mă priveşte cu o mirare respectuoasă.
- Vin, îi spun, pentru un bolnav în primejdie de moarte. Aici este?
- Nu, domnule abate, e o greşeală. Aici e într-adevăr strada Descartes, numărul 37, etajul al doilea. E şi un tânăr aici, eu sunt (zâmbeşte), dar nu sunt deloc pe moarte. E, desigur, o greşeală, femeia a vrut să scrie „Despartes”. Dar intraţi, vă rog, câteva clipe. Sunteţi îngheţat, vă pregătesc un grog... Ascultam, a continuat el, muzică ungurească, retransmisă de la Viena. A închis brusc aparatul.

- Domnule abate, de doi ani vreau să vorbesc cu dumneavoastră, să-mi deschid sufletul. Nu îndrăzneam să vă caut. Vizita asta întâmplătoare e cu adevărat providenţială. Sunt un fiu rătăcitor. Stând lângă mine pe divan, mi-a povestit întreaga viaţă. Plecând, l-am lăsat împăcat cu Dumnezeu. M-am grăbit să ajung în strada Despartes, gândindu-mă la vizita extraordinară pe care o făcusem... La toate clopotniţele din oraş bătea ora unu şi un sfert. Deodată, sirenele au mugit lugubru: alarmă de noapte. Am grăbit pasul. Pe strada Despartes, numărul 37 nu exista, strada se oprea la numărul 16. Nu mai înţelegeam nimic. Dar n-am mai avut răgaz de comentarii: primele bombe cădeau în partea de nord a oraşului, iar zgomotul infernal se apropia: abia am mai avut timp să mă adăpostesc în prima pivniţă întâlnită. Am trăit trei sferturi de oră de adevărată groază.
Când am ieşit, acoperişurile oraşului erau luminate. Se vedeau cel puţin două sute de focare de incendiu. Peste tot, faţade spintecate parcă de cuţit, blocuri prăbuşite în mijlocul şoselei, nori de fum, de praf, ţipete de disperare nebună. M-am dus la postul de prim-ajutor cel mai apropiat. Acolo, mai multe sute de morţi şi de răniţi erau aşezaţi în curte. Veneau întruna alţii: femei, copii în cea mai mare parte. Pe front nu văzusem măcel la fel de cumplit ca acesta... Mergeam de la unul la altul dând iertarea păcatelor sau miruind în grabă frunţile fără viaţă.

Deodată, a trebuit să mă sprijin de zid, trebuie să fi fost livid.
- Ce s-a întâmplat, domnule abate? M-a întrebat unul dintre doctori. E poate vreo rudă a dumneavoastră?
- Nu, un enoriaş!
Tocmai lovisem cu piciorul cadavrul tânărului de pe strada Descartes numărul 37. Abia cu o oră în urmă îl lăsasem plin de viaţă, foarte bucuros că i se iertaseră păcatele. Şi îmi aduceam aminte de cuvintele lui: „E o greşeală domnule abate, nu e nimeni pe moarte aici, sunt sănătos”. Şi râdea! Era în pragul veşniciei şi nu ştia. Bunătatea lui Dumnezeu îi lăsase timp să se spovedească înainte de alarmă. I-am luat portvizitul; avea în el actul de identitate: „R.N., douăzeci şi unu de ani”, bonuri de alimente, o scrisoare îngălbenită şi fotografii; una dintre ele înfăţişa o femeie de patruzeci de ani. Am tresărit. Era, fără îndoială, portretul celei care venise să mă roage să merg în strada Descartes, la numărul 37 să văd un tânăr în primejdie de moarte. Pe spatele fotografiei am citit doar cuvântul acesta: „Mama”. Altă fotografie o înfăţişa pe patul morţii, cu mâinile îmbrăţişate pe piept ţinând rozariul şi avea înscrise datele acestea: 7 mai 1898 – 8 aprilie 1939.
Am privit scrisoarea îngălbenită... Scrisul semăna cu cel al necunoscutei ce notase adresa în agenda mea, în presbiteriu.

Fragment din lucrarea „Morţii ne vorbesc” de Francois Brune

luni, aprilie 26, 2010

Lacuna Coil - Spellbound (Melodia Saptamanii 26.04.2010)



Burning here
In my room
Feeling that
The walls are moving closer
Silently, the dark takes me
Leads me to
The ending of another day
I'm haunted


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Velvet drapes
Glowing candles
Silent whispers
Of words inside of my head
The nighttime comes
It waits for me
Leads me to
The ending of another day
I'm haunted


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Break the spell.


Tell me who you are,
I am spellbound.
You cannot have this control of me.
Everywhere I go
I am spellbound.
I will break the spell you put on me.


Everywhere I go, I am spellbound.
Everywhere I go, I am spellbound.
Everywhere I go, I am spellbound.
I will break the spell you put on me.

miercuri, aprilie 21, 2010

Trail of broken hearts

Here we are, far beyond the distant sky
I've seen all the world and how the story will be over
Through the snow and tainted mountains we have climbed
Now we have found the light that guides us over
Through the falling rain we've traveled far and wide
And through the blackest darkness, stars above shining bright

Through the sun and winter rain will fall
All our lives we all were waiting for a sign to call
We're walking hand in hand in dreams of endless time
How do we know when we will leave this life behind?

Stare at life through eyes of mine
The hate, the fear and the pain
There's a feeling held deep inside
When life you live is in vain

Fly away down the lonely roads of yesterday
We close our eyes to see the light of brighter days
And all alone we'll be where time can never heal
With the trail of broken hearts flying free

Once again we walk this lonely road
There are times that we were wading through the rain and cold
We're lost in memories of what we left behind
Relive the dreams, the endless screams of pain inside

Lives are filled with emptiness
The fear returns once again
Searching endlessly, now we will see
Drown your mind in the pain

The last temptation will be all that's left for me
When I see those tears you cry
When I hear those lies you lie
When I feel all creation now falling down on me
Is this the reason to be?

luni, aprilie 19, 2010

Pain - Shut Your Mouth (Melodia saptamanii 19.04.2010)

Cu Peter Tragten in rol principal, pe post de grand master, trupei Pain nu ii trebuie nimic mai mult. Peter face instrumentalele, vocalul si versurile. Dupa cum am comentat si pe Youtube la videoclipul acestei piese: He doesn't deserve to be compared with other people. Peter is UNIQUE! He's the master, not just another man seen on the big screen...



The only thing I ever wanted, the only thing I ever needed
is my own way - I gotta have it all
I don't want your opinion, I don't need your ideas
stay the fuck out of my face, stay away from me
I am my god - I do as I please

just wipe your own ass and - shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around

my mind is playing tricks on me
I am not as stable as I used to be
pushed and shoved, you know you're going too far
I will not break my back for you no more, I am gonna go my
way
I am gonna take control
time to wake up and dig myself out of this hell

just wipe your own ass and - shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around - shut your mouth
you're getting what your ego deserves - shut your mouth
what comes around you know goes around - shut your mouth

shut your mouth

I had enough and you're going down - shut your mouth
what comes around you know goes around

shut your mouth
shut your mouth
shut your mouth

marți, aprilie 13, 2010

Parerea Copiilor Despre Mame

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la urmatoarele intrebari:

1) De ce a facut Dumnezeu mame?
a. Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
b. Mai mult ca sa curete casa...
c. Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

2) Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
a. El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
b. Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
c. Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...

3) Din ce ingrediente au fost facute mamele?
a. Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
b. Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

4) De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altei mame?
a. Pentru ca noi sintem neamuri...
b. Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

5) Ce fel de fetita a fost mama ta?
a. Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
b. Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
c. Altii imi spun ca ea era buna candva.

6) Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
a. Numele lui de familie..
b. Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
c. Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?

7) De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
a. Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
b. Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
c. Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.

8) Cine-i boss la voi in casa?
a. Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
b. Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
c. Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.

9) Care-i diferenta dintre mama si tata?
a. Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
b. Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
c. Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...
d. Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

10) Ce face mama ta in timpul liber?
a. Mamele nu au timp liber.
b. O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

11) Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
a. In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
b. Dieta.

12) Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
a. Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
b. As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
c. Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului..